Valoarea activităţii deficiente antioxidante în perpetuarea stresului oxidativ în durerea cronică musculoscheletală

Abstract

Introducere. Multiple lucrări raportează anomalii ale stresului oxidativ în fibromialgie (FM), însă stresul oxidativ pare a fi asociat şi altor sindroame de durere cronică. Studiul nostru a comparat indicii de peroxidare lipidică în FM şi sindromul miofascial (SMF). Materiale şi metode. 160 de pacienţi cu dureri musculoscheletale cronice au fost examinaţi şi repartizaţi în grupurile de fibromialgie şi sindrom miofascial corespunzător . Peroxizii lipidici timpurii, intermediari şi târzii (u/1), malondialdehida serică (MDA) (pmol/1), activitatea totală antioxidantă serică (mmol/1), activitatea prooxidantă serică (pmol/1) au fost evaluate în ambele grupuri cu următoarele rezultate. Rezultate. Un proces activ de peroxidare a fost confirmat în FM şi SMF (cu o expresie mai redusă). în ambele grupuri predomină peroxidarea timpurie şi intermediară: peroxizii lipidici timpurii - 0,386±0,153 vs 0,324±0,086 (M±SD, p = 0,002252); peroxizii lipidici intermediari - 0,363±0,149 vs 0,214±0,053 (M±SD, p = 0,000000); şi peroxizii lipidici târzii - 0,127±0,053 vs 0,098±0,027 (M±SD, p = 0,000037). în ambele grupuri s-a observat o activitate pro-oxidantă semnificativă FM vs SMF: malondialdehidă serică (MDA) (pmol/1) - 4,636±1,791 vs 2,347±0,598 (M±SD, p = 0,000000), activitatea antioxidantă totală serică (mmol/1) - 10,666±4,11,967±2,889 (M±SD, p = 0,029769), activitatea prooxidantă serică (pmol/1) - 11,149±4,567 vs 12,093±3,124 (M±SD, p = 0,136213). Concluzie. Atât pacienţii cu FM, cât şi cei cu SMF au prezentat semne de stres oxidativ. Totuşi, grupul FM a arătat o activitate antioxidantă semnificativ mai mică comparativ cu SMF, sugerând că o capacitate antioxidantă deficientă, mai degrabă decât o activitate prooxidantă excesivă, cauzează perpetuarea stresului oxidativ la pacienţii cu FM.

Introduction. Multiple studies report abnormalities in oxidative stress in fibromyalgia (FM), but oxidative stress also seems to be associated with other chronic pain syndromes. Our study compared lipid peroxidation indices in FM and myofascial syndrome (MFS). Materials and Methods: A total of 160 patients with chronic musculoskeletal pain were examined and assigned to the fibromyalgia and myofascial syndrome groups accordingly. Early, intermediate, and late lipid peroxides (u/1), serum malondial- dehyde (MDA) (pmol/1), total serum antioxidant activity (mmol/1), and serum prooxidant activity (|xmol/l) were assessed in both groups with the following results. Results. An active peroxidation process was confirmed in both FM and MFS (with lower expression in MFS). Early and intermediate peroxidation predominated in both groups: early lipid peroxides - 0.386±0.153 vs 0.324±0.086 (M±SD, p = 0.002252); intermediate lipid peroxides - 0.363±0.149 vs 0.214±0.053 (M±SD, p = 0.000000); and late lipid peroxides - 0.127±0.053 vs 0.098±0.027 (M±SD, p = 0.000037). Significant pro-oxidant activity was observed in both groups FM vs MFS: serum malondialdehyde (MDA) (pmol/1) - 4.636±1.791 vs 2.347±0.598 (M±SD, p = 0.000000), total serum antioxidant activity (mmol/1) - 10.666±4, 11.967±2.889 (M±SD, p = 0.029769), serum prooxidant activity (pmol/1) - 11.149±4.567 vs 12.093±3.124 (M±SD, p = 0.136213). Conclusion. Both FM and MFS patients showed signs of oxidative stress. However, the FM group displayed significantly lower antioxidant activity compared to MFS, suggesting that a deficient antioxidant capacity, rather than excessive pro-oxidant activity, causes the perpetuation of oxidative stress in FM patients.