Implicarea osteoclastelor în osteoporoză

Abstract

Introducere. În prezent, osteoporoza reprezintă una dintre cele mai frecvente maladii metabolice răspândite în lume. De obicei, ea decurge asimptomatic până la apariţia complicaţiilor; cele mai frecvente fiind fracturile. Ceea ce impune studierea mai detaliată a funcţiei osteoclastelor şi elaborarea unui tratament, asigurând o viaţă calitativă. Scopul lucrării. Studierea implicării osteoclastelor în apariţia şi tratarea osteoporozei. Material şi metode. Studierea articolelor ştiinţifice la tema dată în PubMed, NCBI, Research Gate, Medline, publicate în perioada 20 14 -20 2 4 . Rezultate. Ţesutul osos este în permanentă remodelare, proces asigurat de activitatea coordonată a osteoclastelor, şi a osteoblastelor. Însă, în unele afecţiuni activitatea osteoclastelor capătă o prioritate faţă de cea a osteoblastelor. Astfel, înlocuirea ţesutului osos distrus rămâne incompletă, ducând la pierderea progresivă a lui şi la apariţia osteoporozei. Tratamentele actuale pentru osteoporoză vizează osteoclastele, inducându-le în apoptoză sau în stoparea diferenţierii lor. Eliminarea osteoclastelor face posibilă reducerea semnificativă a pierderii osoase, dar în acelaşi timp suprimă şi acţiunea lor stimulatoare asupra osteoblastelor, ceea ce încetineşte secundar formarea osoasă. Actualmente, există un inhibitor specific Dock5, un factor de schimb de nucleotide de guanină pentru GTPase Rac şi C21, un inhibitor chimic al Dock5, ce scade resorbţia osoasă de către osteoclastele cultivate. Astfel, administrarea C21, inhibă direct activitatea lui Dock5 şi nu afectează formarea osului ce ne permite rezolvarea osteoporozei cu păstrarea funcţiei de reconstrucţie osoasă. Concluzii. În studierea implicării osteoclastelor în osteoporoză a fost determinat un inhibitor specific C21, ce păstrează osteoclastele, afectând doar activitatea lor de re sorbţie osoasă, astfel, pierderea osoasă este oprită în timp şi se menţine formarea osoasă.

Background. Nowadays, osteoporosis represents the most frequent metabolic pathologies worldwide. The course of the disease remains asymptomatic until complications occur, fractures being the most common of them, implying that thorough studies should be done to investigate the detailed functions of osteoclasts and thus elaborate an efficient treatment to improve life satisfaction. Objective of the study. The goal is to perform a detail-oriented study on the mechanisms of osteoclast activity in pathogenesis and further the treatment of osteoporosis. Material and methods. The study represents a literature review of articles published between 2 0 14 and 20 24 on web platforms such as PubMed, NCBI, Research Gate, and Medline. Results. The bone tissue comprises a continuous process of remodeling sustained by the coordinated activity of osteoclasts and osteoblasts. Several diseases prioritize osteoclast activity over osteoblastic, causing incomplete regeneration of damaged tissue, leading to stadial loss and the onset of osteoporosis. Contemporaneous treatments are directed towards osteoclastic activity, inducing either apoptosis or a differentiation block. The removal of osteoclasts reduces the loss o f bone structure but has a side effect on osteoblasts, secondary to reducing bone renewal. At the moment, there is a specific inhibitor, Dock5, a factor that changes guanine nucleotides for Rac GTPase, and C21, a chemical inhibitor for Dock5, that reduces bone resorption of cultivated osteoclasts. C21 administration directly inhibits Dock5 activity without consequences for bone formation and allows osteoporotic treatment with preserved reconstructive bone function. Conclusions. The study of osteoclastic activity in osteoporosis allowed the discovery o f the specific inhibitor C 2 1 that keeps the osteoclasts’ integrity, affecting only bone resorption, which can be interrupted in time, preserving bone formation.