Viitorul oxigen - ozonoterapiei în medicină

Abstract

Scopul. Oxigen-ozonoterapia a fost utilizată pe scară largă în practica clinică de zi cu zi în ultimii ani, ducând la rezultate clinice semnificative în tratamentul diferitelor patologii. Scopul prezentei revizuiri este de a descrie efectele farmacologice ale ozonului în diferite organe şi condiţii clinice. Material şi Metode. Noi am evaluat din literatura ştiinţifică articole şi studii care demonstrează potenţiala eficacitate şi siguranţă a terapiei cu oxigen-ozon în condiţii clinice şi experimentale. Unele dintre studii au arătat rezultate clinice controversate în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea terapiei cu ozon, minimizând astfel utilizarea potenţială a acesteia în practica clinică de zi cu zi. în acest sens, ar trebui să se considere că este necesară o analiză extinsă a literaturii de specialitate care raportează utilizarea ozonului într-un interval de timp, cu doze şi cu sisteme de administrare diferite. Rezultate. Proprietăţile farmacologice ale ozonului depind de faptul că ozonul este o moleculă de oxigen triatomică, reacţionând cu compuşi organici care conţin duble legături şi adăugând cei trei atomi de oxigen la legătura nesaturată cu formarea ozonidelor. Ozonidele sunt transformate imediat în hidroperoxizi stabili având capacitatea de a elibera oxigenul atunci când pH-ul creşte, aşa cum se întâmplă în mediile protonice. O astfel de caracteristică fizico-chimică este tipică proceselor degenerative şi/sau stărilor ischemice. Lipoperoxizii derivaţi din ruperea unui lanţ de ozonide îşi pierd hidrofobicitatea caracteristică lipidelor şi devin solubili în apă, deoarece sunt compuşi lipidici cu catenă scurtă. Concluzii. Terapia cu oxigen-ozon poate fi un medicament sigur şi real, în funcţie de doza sa, durata de expunere şi capacitatea antioxidantă a ţesutului expus. Pe baza implicaţiilor farmacologice şi a dovezilor clinice, se poate concluziona că utilizarea ozonului medical poate fi avantajoasă în tratamentul diferitelor patologii.

Introduction. Oxygen-ozone therapy has been widely used in everyday clinical practice over the last few years, leading to significant clinical results in the treatment of different pathologies. The aim of the present review is to describe the various pharmacological effects of ozone in different organs and clinical conditions. Methods. We evaluate from scientific literature articles and studies that demonstrate the potential efficacy and safety of oxygen-ozone therapy under clinical and experimental conditions. Some of studies showed controversial clinical results regarding the safety and efficacy of ozone therapy, thus mining its potential use in an everyday clinical practice. To this regard, it should be considered that extensive literature review reported the use of ozone in a significant different dose range and with different delivery systems, is necessary. Results. The pharmacological properties of ozone are depending on ozone being a triatomic oxygen molecule, reacting with organic compounds containing double bonds and adding the three oxygen atoms to the unsaturated bond with the formation of ozonides. The ozonides are immediately transformed into stable hydroperoxides having the ability to release oxygen when the pH increases, as it occurs in protonic environments. Such a physical-chemical characteristic is typical of degenerative processes and/or ischemic conditions. The lipo-peroxides derived from the breaking of a chain of ozonides lose the hydrophobicity characteristic of lipids and become soluble in water since they are short-chain lipid compounds. Conclusions. Oxygen-ozone therapy can be a safe and a real drug, depending upon its dosage, length of exposure, and the antioxidant capacity of the tissue exposed. Based on the pharmacological implications and clinical evidences, it can be concluded that the use of medical ozone can be advantageous in the treatment of various diseases.