Managementul refluxului vezico- ureteral la copii

Abstract

Introducere. Refluxul vezico-ureteral primar (RVU) este o anomalie congenitală frecventă a tractului urinar caracterizată prin fluxul retrograd de urină de la vezică la rinichi. RVU a fost raportat până la 10-51,4% dintre copiii investigaţi primar pentru infecţia tractului urinar (ITU], Scopul lucrării. Descrierea aspectelor paraclinice pentru stabilirea managementului eficient al RVU la copii. Material şi metode. S-a efectuat o revizuire structurată a literaturii de specialitate, în bazele de date PubMed, Google scholar, pentru toate publicaţiile relevante, publicate ultimii 5 ani. Rezultate. Ghidurile EAU {European Association ofUrology) şi ESPU {European Socieţy for Pediatric Urology) recomanda cistouretrografia micţională ca „standard de aur" pentru detectarea RVU cu sensibilitate şi specificitate de peste 99%, pe cînd ultrasonografia micţională cu contrast, este limitată, mai ales în diagnosticarea patologiilor uretrale. Modalităţile alternative de imagistică includ rezonanţa magnetică şi cistografia nucleară. Abordarea conservativă include aşteptarea vigilentă, antibioticoprofilaxia intermitentă sau continuă (APC) şi tratarea disfuncţiilor vezicii urinare şi tractului urinar inferior. în trialul PREDICT {Personalized Responses to Dietary Composition Trial), APC a oferit un beneficiu mic, dar semnificativ în prevenirea primei ITU pentru sugarii cu RVU de gradul III-V şi fără ITU anterioare. Studiile recente raportează utilizarea metodei de injectare endoscopică ca opţiune terapeutică, însă reimplantarea ureterală a oferit rate de rezoluţie considerabil mai bune. Concluzii. Managementul eficient al RVU la copii necesită o evaluare corectă cu stratificarea riscurilor, personalizarea terapiei şi indicaţii selective pentru prevenirea antibioticorezistenţei şi a complicaţiilor precum nefropatia de reflux sau boala cronică de rinichi (BCR).

Introduction. Vesicoureteral reflux (VUR) is a congenital abnormality of the urinary tract characterized by a retrograde flow of urine to the kidneys. VUR was reported up to 10-51.4% of children primarily investigated for urinary tract infection (UTI). Objective of the study. Description of the paraclinical aspects for establishing the effective management of VUR in children. Material and methods. A structured review of the literature was carried out in the PubMed, and Google Scholar databases for relevant publications published in the last 5 years. Results. EAU {European Association ofUrology) and ESPU {European Society for Paediatric Urology) recommend voiding cystourethrography as the „gold standard" for the detection of VUR with sensitivity and specificity of more than 99%, while contrast-enhanced voiding ultrasonography is limited, especially in the diagnosis of urethral pathologies. Other options include magnetic resonance and nuclear cystography. The conservative approach includes watchful waiting, intermittent or continuous antibiotic prophylaxis (CAP), and treatment of bladder and lower urinary tract dysfunction. In the PREDICT trial {Personalized Responses to Dietary Composition Trial), CAP provided a significant benefit for infants with grade III-V VUR and no previous UTIs in preventing a first UTI. Recent studies report the use of endoscopic injection as a therapeutic option, but ureteral reimplantation has provided better resolution rates. Conclusions. Effective management of VUR in children requires correct assessment with risk stratification, personalization of therapy, and selective indications to prevent antibiotic resistance and complications such as reflux nephropathy or chronic kidney disease (CKD).