Managementul procesului de formare profesională cu aplicarea metodei de simulare în învățământul medical universitar: 331.03 - Medicină socială și management: Rezumatul tezei de doctor în științe medicale

Abstract

Actualitatea și importanța temei. În contextul creșterii cerințelor pentru organizarea trainingurilor, al contactului limitat cu pacienții și al prioritizării siguranței acestora, a apărut un nou concept în educația medicală, care integrează tehnologii avansate și metode inovatoare de predare. Instruirea medicală prin simulare reprezintă un proces educațional ce utilizează simulatoare, scenarii clinice și tehnologii specializate pentru a reproduce situații medicale reale, având drept scop dezvoltarea și evaluarea competențelor teoretice, practice și de comunicare într-un mediu controlat, sigur și etic, fără riscuri pentru pacienți. Simularea în educația medicală are un potențial semnificativ de implementare pe scară largă în întregul sistem de învățământ, de la nivelul de licență, până la cel postuniversitar și educația medicală continuă. Evenimente recente, precum dreptul de practică clinică încă din etapa de rezidențiat, au intensificat accentul pus pe formarea profesională medicală în perioada universitară. Beneficiile simulării clinice sunt tot mai des evidențiate, iar integrarea sa în curriculum cere o planificare riguroasă. [1–3]. Implementarea simulării la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” a început în anul 2003, odată cu utilizarea metodei pacientului standardizat în instruirea universitară. Înființarea Centrului Universitar de Simulare în Instruirea Medicală (CUSIM) a facilitat extinderea și diversificarea metodelor de instruire prin simulare, integrate la toate nivelurile de formare profesională. Modificările recente în reglementările privind licențierea, împreună cu noile responsabilități atribuite personalului medical în formare, subliniază necesitatea creșterii complexității și relevanței competențelor practice dezvoltate de studenți, mai ales în anii finali de studii [30 – 35]. Aplicarea strategică și fundamentarea complementară a simulării medicale sunt esențiale pentru a răspunde cerințelor sistemului național de sănătate, în conformitate cu politicile de formare a resurselor umane specializate [4, 12, 24, 25]. Scopul educației medicale este de a dezvolta abilitățile medicilor capabili să furnizeze un nivel înalt de îngrijire în condiții de siguranță pentru pacienți. Determinarea metodei optime și a elementelor necesare pentru atingerea obiectivelor de studiu rămâne o provocare continuă [5, 13, 14]. În ultimele două decenii, simularea a completat semnificativ conceptul de instruire medicală clasică, iar utilizarea acesteia a crescut exponențial. Împrumutând experiențe din domenii precum aviația și astronautica, s-a început perfecționarea modalităților eficiente de utilizare a simulării în educația medicală [6, 15, 16]. Descrierea situației din domeniu și identificarea problemei de cercetare. Educația medicală bazată pe simulare (SBME) a devenit un pilon esențial în formarea profesioniștilor din domeniul sănătății, oferind un mediu de învățare dinamic și interactiv, care reproduce fidel realitățile clinice fără a compromite siguranța pacientului. Aceasta permite cursanților să exerseze proceduri, să ia decizii și să gestioneze întâlniri cu pacienții într-un cadru controlat, contribuind la îmbunătățirea abilităților clinice, a gândirii critice și a încrederii, înainte de a practica în mediul clinic real [1, 17, 18, 26, 27]. Relevanța SBME constă în capacitatea sa de a reduce decalajul dintre teorie și practică, oferind o platformă esențială pentru învățarea experiențială. Astfel, această metodă pregătește furnizori de servicii medicale competenți și eficienți, capabili să răspundă provocărilor din practica medicală [7, 19, 22, 23]. Complexitatea sistemelor moderne de asistență medicală și cerința pentru îngrijiri de înaltă calitate impun adoptarea unor abordări educaționale inovatoare, menite să pregătească adecvat studenții pentru provocările practicii clinice [8, 9, 20, 21]. Metodele educaționale bazate pe simulare sunt esențiale pentru predarea abilităților clinice, luarea deciziilor și dezvoltarea competențelor într-un mediu sigur [10, 11, 34]. Ipoteza de cercetare formulată susține că sesiunile de simulare, implementate conform unei metodologii riguroase, pot avea un impact semnificativ asupra abilităților clinice, satisfacției studenților și standardizării procesului educațional în învățământul medical superior. Cercetarea a urmărit identificarea strategiilor pentru integrarea simulării în programele universitare, dezvoltând un cadru procedural pentru implementarea metodelor bazate pe simulare. Aceasta a vizat sporirea calității educației medicale și formarea de absolvenți cu competențe transferabile, analizând tehnicile de simulare pentru a le personaliza în funcție de nevoile și resursele disponibile. Scopul cercetării: Dezvoltarea și validarea unei metodologii eficiente de aplicare a simulării în învățământul medical universitar, pentru sporirea calității predării și fortificarea managementului procesului de formare profesională. Obiectivele generale ale tezei: 1. Elaborarea cadrului procesual prin determinarea necesității și organizarea instruirii prin simulare la etapa universitară; 2. Evaluarea dobândirii abilităților practice ale studenților prin metoda observațională, utilizând listele de verificare ca instrument de evaluare; 3. Analiza impactului instruirilor asupra cunoștințelor teoretice ale studenților, prin aplicarea procedurii de testare înainte și după instruire; 4. Determinarea satisfacției studenților la componentele de instruire medicală prin simulare aplicate; 5. Elaborarea unor recomandări pentru implementarea complexa și eficientă a instruirii medicale prin simulare la etapa universitară. Metodologia cercetării științifice. Cercetarea a vizat evaluarea eficacității instruirii prin simulare în educația medicală universitară la Centrul Universitar de Simulare în Instruirea Medicală al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Studiul, de tip analitic și experimental, a inclus studenți organizați pe grupe, în funcție de abilitățile practice care au fost instruite. Din cauza anumitor limitări, a fost adoptat un design quasi-experimental pentru a evalua impactul asupra abilităților teoretice și practice. Datele au fost colectate prin teste scrise, liste de evaluare și chestionare, utilizând metode istorice, matematice și sociologice. Analiza datelor a fost realizată cu ajutorul unor software-uri specializate, care au permis aplicarea testelor statistice și validarea ipotezelor de cercetare. Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor obținute. Noutatea cercetării realizate la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” constă în elaborarea și testarea unei metodologii inovatoare pentru implementarea instruirii prin simulare în educația medicală universitară. Cercetarea a introdus o abordare educațională nouă, bazată pe utilizarea diverselor metode de simulare, precum pacienții standardizați și scenariile clinice integrate, care nu fuseseră anterior aplicate într-un cadru educațional structurat. Originalitatea cercetării rezidă în utilizarea unui sistem complex de evaluare pre și post-intervenție, ce a măsurat cunoștințele teoretice, competențele clinice, satisfacția studenților și capacitatea acestora de a se adapta la situații neașteptate. Rezultatele au evidențiat o îmbunătățire semnificativă a performanței studenților, validând eficacitatea simulării și propunând-o ca standard în educația medicală națională. Studiul subliniază importanța integrării tehnologiilor avansate în curriculum și deschide noi direcții de cercetare pentru adaptarea și optimizarea metodologiei. Problema științifică importantă soluționată în teză. Cercetarea a fost inițiată din necesitatea de a îmbunătăți formarea profesională a studenților din domeniul medical, în contextul creșterii complexității actului medical și a cerințelor crescute de siguranță. Educația medicală tradițională, bazată pe experiențe clinice directe, era limitată de accesul redus la cazuri și implica riscuri pentru pacienți din cauza erorilor medicale. Dezvoltarea unor metode inovatoare de instruire, care să permită exersarea abilităților clinice într-un mediu sigur și controlat, devenise o necesitate. Problema abordată în această cercetare a fost crearea și validarea unei metodologii eficiente de instruire prin simulare, menită să îmbunătățească competențele clinice și satisfacția studenților. Metodologia propusă a demonstrat un impact pozitiv atât asupra performanțelor teoretice, cât și practice, oferind un ghid valoros pentru integrarea sa în curriculumul universitar. Implementarea simulării a facilitat formarea într-un mediu sigur și a sprijinit procesul de acreditare, evidențiind potențialul acestei abordări de a transforma fundamental educația medicală. Semnificația teoretică. Cercetarea relevă o schimbare semnificativă în paradigmă educațională medicală, subliniind insuficiența sesiunilor educaționale ad-hoc în mediul clinic pentru perfecționarea abilităților studenților. În acest context, cercetarea a demonstrat necesitatea standardizării curriculumului și adoptării unei abordări sistematice, care să integreze practici deliberate, exerciții structurate și o evaluare riguroasă a rezultatelor, bazată pe un feedback constant. Valoarea aplicativă a lucrării. Ghidarea implementării eficiente a componentei de simulare în diverse programe de studii la etapa universitară este esențială. Se propune o pregătire modernă și completă a studenților din domeniul medical, facilitând integrarea rapidă în activitatea clinică postuniversitară de rezidențiat, prin dezvoltarea abilităților practice și de comunicare, creșterea încrederii în propriile decizii și consolidarea colaborării în echipă. O asemenea metodologie inovatoare permite studenților să exerseze în medii controlate și să primească feedback constant, ceea ce conduce la o reducere semnificativă a erorilor medicale. Prin aplicarea ei, absolvenții vor fi mai bine pregătiți pentru provocările clinice reale, ceea ce va spori calitatea îngrijirii pacienților. Fapt ce se va reflecta într-un final asupra sporirii calității actului medical și creșterii siguranței pacientului, asigurând astfel un standard educațional superior și contribuind la îmbunătățirea generală a sistemului de sănătate. Rezultatele științifice prioritare înaintate spre susținere: 1. A fost elaborat și validat un cadru procesual pentru identificarea necesităților și organizarea eficientă a instruirii prin simulare în educația universitară medicală; 2. S-a demonstrat creșterea semnificativă a competențelor practice ale studenților prin utilizarea listelor de verificare elaborate ca instrumente de evaluare standardizate; 3. A fost evidențiat impactul pozitiv al instruirii prin simulare asupra cunoștințelor teoretice, confirmat prin analiza comparativă a rezultatelor pre-test și post-test; 4. S-a determinat un nivel ridicat de satisfacție al studenților față de relevanța și eficiența instruirii prin simulare în cadrul formării medicale; 5. Au fost formulate recomandări pentru implementarea integrată, complexă și eficientă a instruirii prin simulare în curriculumul universitar medical. Implementarea rezultatelor cercetării. Ca urmare a cercetării realizate, rezultatele obținute, cum ar fi cadrul procesual și instrumentele de evaluare dezvoltate, valorificate prin certificate de inovație, au fost aplicate în cadrul CUSIM, fiind utilizate în contextul examenului practic al stagiului clinic de vară, organizat pentru studenții anilor 2-5 de la Facultatea de Medicină și Somatologie, precum și pentru absolvenții programului de studii superioare de licență în Asistență Medicală Generală. Implementarea metodei examenului clinic obiectiv structurat (OSCE), recomandată de Federația Mondială de Educație Medicală și integrată în Planul Strategic de Dezvoltare a Universității pentru perioada 2021-2030, a consolidat rolul acestei metode de evaluare ca standard de excelență în evaluarea competențelor clinice. Aprobarea rezultatelor științifice. Rezultatele obținute în cadrul cercetării au fost prezentate și discutate la următoarele foruri științifice: The Second Conference of Simulatons Aplied in Medicine (Tirgu Mures, Romania, 2017); Conferința științifică anuală - Zilele universității (Chișinău, Republica Moldova, 2019); Conferința științifică internațională: Sănătatea, medicina și bioetica în societatea contemporană: studii inter și pluridisciplinare (Chișinău, Republica Moldova, 2019); Virtual Annual Meeting of the Society for Simulation in Europe (2021); Науково-практичної конференції з міжнародною участю “Mедична симуляція - погляд в майбутнє” (впровадження інноваційних технологій у вищу медичну освіту України), online (Cernăuț, Ucraina, 2021); Conferința științifică anuală „Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță” (Chișinău, Republica Moldova, 2022); Conferința Internațională de Simulare și Realitate Virtuală în Medicină, MediSim III (Târgu Mureș, România, 2023); Conferința științifică anuală „Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță” (Chșinău, Republica Moldova, 2023); 5th Interdisciplinary PhD Forum with International Participation (Kyustendil, Bulgaria, 2024); A 3-ea ediție a Expoziției Internaționale de Invație și Transfer Tehnologic EXCELLENT IDEA (Chșinău, Republica Moldova, 2024). Publicații la tema tezei. Materialele tezei au fost reflectate în 13 publicații, inclusiv 2 lucrări de autor unic, 2 articole în reviste internaționale, 2 articole în reviste naționale, 2 articole în lucrările conferințelor științifice internaționale, 6 teze în lucrările conferințelor științifice naționale și internaționale și 1 poster prezentat la un forum științific internațional. Sumarul compartimentelor tezei. Lucrarea este redactată pe un total de 181 de pagini în format electronic, dintre care 130 de pagini reprezintă textul de bază. Structura lucrării include introducerea, patru capitole, sinteza rezultatelor obținute, concluziile, recomandările practice și 26 de anexe. Materialul iconografic este compus din 37 de figuri și 26 de tabele. Fundamentarea științifică a lucrării se bazează pe 97 de surse bibliografice. Pentru realizarea studiului a fost obținut avizul favorabil al Comitetului de Etică a Cercetării, USMF (nr. 51, 12.04.2018).