Managementul procesului de formare profesională cu aplicarea metodei de simulare în învățământul medical universitar: 331.03 - Medicină socială și management: Teză de doctor în științe medicale

Abstract

Actualitatea temei. În contextul creșterii cerințelor privind desfășurarea programelor de training, a contactului limitat cu pacienții și a prioritizării siguranței acestora, a fost introdus un concept inovator în educația medicală, care integrează tehnologii avansate și metode moderne de predare. Instruirea medicală prin simulare reprezintă un proces educațional ce utilizează simulatoare, scenarii clinice și tehnologii specializate pentru a reproduce situații medicale reale. Scopul acestui proces este de a dezvolta și evalua competențele teoretice, practice și de comunicare într-un mediu controlat, sigur și etic, fără a implica riscuri pentru pacienți. Simularea în educația medicală deține un potențial semnificativ pentru a fi implementată pe scară largă în întregul sistem de învățământ medical, de la nivelul licenței până la cel postuniversitar și educația medicală continuă. Evenimente recente, precum extinderea dreptului de practică clinică din etapa de rezidențiat, au amplificat importanța formării profesionale medicale în perioada studiilor universitare. Beneficiile simulării clinice sunt tot mai des raportate în literatura de specialitate, iar integrarea acesteia în curriculum necesită o planificare atentă [1–3]. Implementarea simulării în cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” a debutat în anul 2003, prin introducerea metodei pacientului standardizat în procesul de instruire universitară. Fondarea Centrului Universitar de Simulare în Instruirea Medicală (CUSIM) a contribuit la extinderea și diversificarea metodelor de instruire medicală prin simulare, fiind integrate în toate etapele de formare profesională. Modificările recente în reglementările de licențiere și noile responsabilități atribuite personalului medical în formare evidențiază necesitatea dezvoltării unor competențe practice complexe, mai ales în ultimii ani de studii. Complementaritatea simulării medicale trebuie argumentată și aplicată strategic pentru a satisface cerințele sistemului național de sănătate conform politicilor de formare a resurselor umane specializate [4]. Scopul educației medicale constă în formarea abilităților medicilor astfel încât aceștia să poată oferi îngrijiri de înaltă calitate, asigurând totodată siguranța pacienților. Determinarea metodei optime și a elementelor necesare pentru atingerea obiectivelor de studiu rămâne o provocare continuă [5]. În ultimele două decenii, simularea a completat semnificativ conceptul de instruire medicală clasică, iar utilizarea acesteia a crescut exponențial. Împrumutând experiențe din domenii precum aviația și astronautica, s-a început perfecționarea modalităților eficiente de utilizare a simulării în educația medicală [6]. [...].