Deficitul de vitamina D în afecțiunile cronice. Când și cât suplimentăm?

Abstract

Introducere. Deficitul de vitamina D este o problema globală, majoritatea pacienților sunt asimptomatici. Doza de vitamina D poate varia, în funcție de vârsta, greutate și condiția medicală, dar și în funcție de alte stări patologice. Scopul lucrării. Lucrarea de față are ca obiectiv principal prezentarea afecțiunilor cu deficit de vitamina D, când și cum suplimentăm, în funcție de stările patologice. Material și metode. Am corelat datele din literatură subliniind importanța fiecărui tip de terapie în patologia asociată. Rezultate. Rezultatele cercetării au arătat că suplimentarea cu vitamina D contribuie la scăderea riscului de fractură, scăderea riscului de cădere și reducerea mortalității globale. Diferite forme de vitamina D sunt administare pentru prevenirea şi tratamentul stărilor carențiale (hipovitaminozei) D; rahitism (la copii), osteomalacie (la adulți) în osteoporoză, hipocalcemie, hipoparatiroidie, tuberculoză cutanată. La pacienții cu boală cronică reală sau cu osteodistrofie renală se folosește calcitriolul, pentru că acești pacienți nu pot hidroxila calcifediolul. În forme ușoare și medii de psoriazis se folosește calcipotriolul (derivat de calcitriol). Pe de altă parte, alfacalcidolul (1-ahidroxicolecalciferol), precursor sintetic al calcitriolului (metabolit activ al vitaminei D3), nu necesită hidroxilare în rinichi, ceea ce îl face medicamentul de ales în prezența insuficienței renale. Calcitriolul (1α,25 dihidroxicolecalciferol) este un metabolit activ al vitaminei D, format în principal în rinichi prin hidroxilarea moleculei de calcidiol (dependent de enzima 1α-hidroxilaza), utilizat în hiperparatiroidism secundar recurent sever sau progresiv și rahitism hipofosfatemic ereditar. Concluzii. Nivelurile între 50–125 nmol/L (20–50 ng/mL) sunt considerate sigure și suficiente pentru sănătatea scheletului la populația generală. O concentrație mai mare de 75 nmol/L (30ng/mL) este recomandată de Societatea Endocrină din SUA pentru beneficii optime pentru sănătate, în special la subiecții vârstnici cu risc crescut de fracturi, pacienți cu patologii la nivelul sistemului osos, renal și digestiv.

Introduction. Vitamin D deficiency is a global problem, most patients are asymptomatic. The dose of vitamin D can vary, depending on age, weight and medical condition, but also according to other pathological conditions. Aim of the study. The main objective of this paper is to present the conditions with vitamin D deficiency, when and how to supplement, depending on the pathological states. Material and methods. We correlated the data from the literature emphasizing the importance of each type of therapy in the associated pathology. Results. Research results have shown that vitamin D supplementation contributes to lowering the risk of fracture, lowering the risk of falling, and reducing overall mortality. Different forms of vitamin D are administered for the prevention and treatment of deficiency states (hypovitaminosis) D; rickets (in children), osteomalacia (in adults) in osteoporosis, hypocalcemia, hypoparathyroidism, cutaneous tuberculosis. In patients with real chronic disease or renal osteodystrophy, calcitriol is used, because these patients cannot hydroxylate calcifediol. In mild and medium forms of psoriasis, calcipotriol (derived from calcitriol) is used. On the other hand, alphacalcidol (1-ahydroxycholecalciferol), a synthetic precursor of calcitriol (active metabolite of vitamin D3), does not require hydroxylation in the kidneys, making it the drug of choice in the presence of kidney failure. Calcitriol (1α,25-dihydroxycholecalciferol) is an active metabolite of vitamin D, formed mainly in the kidneys by hydroxylation of the calcidiol molecule (dependent on the enzyme 1α-hydroxylase), used in severe or progressive recurrent secondary hyperparathyroidism and hereditary hypophosphatemic rickets. Conclusions: Levels between 50–125 nmol/L (20–50 ng/mL) are considered safe and sufficient for skeletal health in the general population. A concentration greater than 75 nmol/L (30ng/mL) is recommended by the US Endocrine Society for optimal health benefits, especially in elderly subjects at increased risk of fractures, patients with pathologies in the bone, renal and digestive systems.