Nouă nașteri per vias naturalis după operație cezariană în anamneză: o evoluție inedită a experienței materne

Abstract

Introducere. Nașterea vaginală după o operație cezariană anterioară reprezintă un subiect complex care a stârnit numeroase dezbateri în domeniul obstetricii moderne. Această evoluție reflectă schimbarea perspectivelor și a practicilor medicale, oferind femeilor care au trecut prin cezariană posibilitatea de a alege modalitatea de naștere dorită. Ruptura uterină este cea mai gravă complicație care poate apărea în nașterea vaginală după o operație cezariană. Totuși, nașterea naturală prezintă numeroase avantaje, cum ar fi recuperarea postpartum mai rapidă, perioade de spitalizare mai scurte, rata redusă de tromboză venoasă profundă, morbiditatea maternă mai mică, precum și facilitarea contactului piele la piele între mamă și copil. Rata de succes pentru nașterea vaginală după o operație cezariană poate varia, dar în general, la nivel mondial este estimată între 60% și 70%. Decizia privind modalitatea de naștere depinde de o serie de factori, inclusiv motivele care au stat la baza operației cezariene anterioare, starea de sănătate a mamei și a fătului, vârsta mamei și masa fătului. Este important ca femeia și medicul acesteia să fie conștienți de resursele spitalicești și de disponibilitatea personalului medical obstetrical, anesteziologic și neonatologic. Prezentare de caz clinic Femeie de 38 de ani, S10N10. Din anamneză, prima ei sarcină la vârsta de 22 de ani, care a decurs fără particularitați, s-a încheiat cu o cezariană de urgență la 35-36 sa, în urma căreia s-a născut un copil prematur în prezentație pelviană. S-a născut un baiețel cu masa de 2400 g, s. Apgar 7/8 p, dar care a decedat peste 9 zile, din cauza anomaliilor multiple de dezvoltare. Peste 9 luni de la nașterea primului făt, femeia a conceput al doilea copil. Sarcina și nașterea au decurs fără complicații, iar cu interval de un an și 5 luni de la cezariana anterioară, a născut al doilea copil. La termenul de 40 sa, a născut o fetiță cu masa de 3900 g, s. Apgar 8/8 p. Placenta degajată activ. Lacerația perineului gradul II. Au urmat apoi încă 8 nașteri per vias naturalis cu masa copiilor între 3150 g și 4150 g. Toate sarcinile, nașterile și perioadele post-partum au decurs fără particularități și complicații, copiii fiind născuți la termenul de 39-40 sa. Toți copiii au fost alăptați la sân cel puțin câte un an fiecare. Acest caz al unei femei care a avut nouă nașteri per vias naturalis după o operație cezariană în anamneză ar putea servi drept sursă de inspirație pentru alte femei și obstetricieni. El demonstrează că nașterea vaginală cu un uter cicatricial este posibilă și că este o opțiune viabilă pentru multe femei. Concluzii. Nașterea vaginală după o operație cezariană poate fi benefică pentru femei, mai ales dacă condițiile permit acest lucru. Cu toate acestea, este crucial să se ia în considerare mai mulți factori înainte de a lua o decizie. Printre aceștia se numără istoricul medical al femeii, numărul de cicatrici pe uter, prezentația fătului și alți factori individuali. Este important să se echilibreze beneficiile cu riscurile potențiale, pentru a lua cea mai potriviă decizie în funcție de circumstanțele individuale și dorințele personale.