Tratamentul chisturilor odontogene voluminoase ale maxilarelor prin metoda de decompresie și aspirație

Abstract

Introducere: Chisturile maxilare sunt formațiuni cavitare endoosoase, de obicei epiteliale, care conțin lichid, semisolid sau gaz. Ele apar din celule epiteliale odontogene sau neodontogene și sunt favorizate de infecțiile pulpare și parodontale. Chisturile radiculare reprezintă peste 95% din chisturile maxilare. Tratamentul variază în funcție de dimensiune, localizare și relația cu structurile anatomice, incluzând opțiuni conservatoare (decompresie, marsupializare) sau chirurgicale (chistectomie). Decompresia este indicată pentru chisturile mari, pacienții cu contraindicații la anestezie generală și cazurile care necesită conservarea dinților adiacenți. Scopul lucrării: Determinarea eficacității tratamentului minim invaziv al chisturilor maxilare voluminoase prin metoda de decompresie și aspirație cu tub. Material și metode: Studiul a inclus 32 de pacienți (21 bărbați, 11 femei, vârsta medie 40,1 ani) tratați prin decompresie și aspirație între 2014-2020. Chisturile au fost localizate preponderent la maxilar (59,4%). Decompresia s-a realizat cu tub de celuloid (84,4%) sau microproteză acrilică (15,6%). Pacienții au fost evaluați clinic și imagistic (OPG, CBCT). Tehnica operatorie: După anestezie locală, s-a creat un orificiu în corticală pentru inserarea unui tub de drenaj, fixat cu suturi. Pacienții au efectuat lavaj zilnic cu soluție salină. Evaluarea postoperatorie s-a realizat la 3, 6, 9, 12 luni și până la 6 ani. Reducerea volumului chistic s-a cuantificat prin măsurători radiologice și formule matematice. Rezultate: Dimensiunea chisturilor s-a redus semnificativ la 6-18 luni postoperator. Lungimea medie preoperatorie a fost de 3,5 cm (mediana 3,1 cm), iar postoperator de 2,3 cm (mediana 2,1 cm). Decompresia a demonstrat eficacitate în reducerea dimensiunii chisturilor, cu regenerare osoasă progresivă. Concluzii: Decompresia și aspirația sunt metode eficiente, minim invazive, ce reduc morbiditatea postoperatorie și conservă structurile anatomice. Tratamentul contribuie la reabilitarea precoce a pacienților, însă necesită o monitorizare atentă pentru prevenirea recurențelor.

Background. Maxillary cysts are intraosseous cavitary formations, usually epithelial, containing liquid, semisolid, or gas. They arise from odontogenic or non-odontogenic epithelial cells and are favored by pulpal and periodontal infections. Radicular cysts account for over 95% of maxillary cysts. Treatment varies depending on size, location, and relationship with anatomical structures, including conservative options (decompression, marsupialization) or surgical (cystectomy). Decompression is indicated for large cysts, patients with contraindications to general anesthesia, and cases requiring preservation of adjacent teeth. Objective of the study. Determining the effectiveness of minimally invasive treatment for large maxillary cysts using the decompression and tube aspiration method. Material and Methods. The study included 32 patients (21 men, 11 women, mean age 40.1 years) treated by decompression and aspiration between 2014-2020. The cysts were predominantly located in the maxilla (59.4%). Decompression was performed using a celluloid tube (84.4%) or acrylic microprosthesis (15.6%). Patients were evaluated clinically and imaging-wise (OPG, CBCT). Operative Technique: After local anesthesia, an opening was created in the cortex for the insertion of a drainage tube, fixed with sutures. Patients performed daily lavage with saline solution. Postoperative evaluation was performed at 3, 6, 9, 12 months, and up to 6 years. Cyst volume reduction was quantified by radiological measurements and mathematical formulas. Results. The cyst size was significantly reduced at 6-18 months postoperatively. The mean preoperative length was 3.5 cm (median 3.1 cm), and postoperative 2.3 cm (median 2.1 cm). Decompression demonstrated efficacy in reducing cyst size, with progressive bone regeneration. Conclusions: Decompression and aspiration are effective, minimally invasive methods that reduce postoperative morbidity and preserve anatomical structures. The treatment contributes to early rehabilitation of patients but requires careful monitoring to prevent recurrences.