Capacitatea de formare a biofilmelor a tulpinilor clinice de Candida spp.

Abstract

Introducere Capacitatea de a produce biofilme este considerată un factor important de virulență al anumitor specii de Candida. Infecțiile asociate asistenței medicale sunt strâns corelate cu formarea biofilmelor pe dispozitivele medicale sau pe țesuturile gazdei. Biofilmele reprezintă comunități de celule aderente ireversibil, cu proprietăți fenotipice și structurale distincte față de celulele planctonice. Se estimează că biofilmele sunt responsabile pentru mai mult de 80% din toate infecțiile microbiene. Speciile de Candida pot forma biofilme bine structurate, alcătuite din mai multe tipuri de celule și chiar specii microbiene diferite, ceea ce conduce la o rezistență intrinsecă la diverse preparate antifungice și la mecanismele de apărare ale gazdei. Deși interacțiunea dintre biofilm și gazdă nu este încă pe deplin înțeleasă, este bine cunoscut faptul că biofilmele de Candida spp. inhibă sistemul imunitar înnăscut al gazdei. Prin urmare, înțelegerea comportamentului biofilmului la Candida spp. este esențială pentru dezvoltarea unor măsuri preventive eficiente împotriva infecțiilor cu Candida. Material și metode A fost planificat un studiu de tip experimental, pentru realizarea caruia au fost incluse 29 de izolate clinice de Candida albicans și 19 de Candida glabrata. Identificarea tulpinilor clinice s-a efectuat automatizat cu ajutorul sistemului Vitek 2Compact (BioMerieux). Pentru evaluarea capacității de producere a biofilmelor s-a utilizat metoda tuburilor, testările fiind realizate în trei repetiții. Rezultate Candida spp. sunt fungi dimorfi, iar hifele constituie o componentă structurală esențială a biofilmelor formate. Prezența hifelor contribuie semnificativ la stabilitatea arhitecturală a biofilmului și are un rol crucial în procesele de aderență, atât în faza de dezvoltare, cât și în cea de menținere a acestuia. Dintre cele 29 de tulpini de Candida albicans și 19 de Candida glabrata izolate din probe clinice, 25 (86,2%) și, respectiv, 14 (73,7%) au prezentat capacitatea de a forma biofilme detectabile. În funcție de gradul de aderență, 18 (72,0%) dintre izolatele de Candida albicans și 7 (50,0%) dintre cele de Candida glabrata au format biofilme puternic aderente, 5 izolate (20,0%) și 6 (42,9%) – biofilme moderat aderente, iar 2 (8,0%) și 1 (7,1%) izolate – biofilme slab aderente, respectiv. Concluzii Majoritatea izolatelor clinice de Candida spp. au demonstrat capacitatea de a forma biofilme, confirmând potențialul ridicat de virulență al acestora. Tulpinile de Candida albicans au prezentat o capacitate mai mare de formare a biofilmelor puternic aderente comparativ cu Candida glabrata, ceea ce sugerează un risc crescut de infecții persistente asociate acestei specii. Rezultatele susțin importanța screeningului capacității de formare a biofilmelor în evaluarea riscului clinic al infecțiilor fungice, precum și necesitatea luării în considerare a acestui factor în alegerea terapiei antifungice.