Particularități clinico - epidemiologice ale infecției meningococice la copii

Abstract

Rezumat Infecția meningococică (IM) continuă să reprezinte o cauză principală ale mortalității în rândul copiilor. Formele fulminante ale bolii impun inițierea promptă a tratamentului, ideal în primele ore de la debutul simptomelor, atât în etapa prespitalicească, cât și în cea spitalicească. Întârzierea în instituirea tratamentului este asociată frecvent cu apariția complicațiilor severe și cu un risc crescut de deces. Deși în ultimele decenii s-a observat o scădere a incidenței infecției meningococice, acest fapt poate conduce la diminuarea vigilenței clinice în recunoașterea precoce a bolii, ceea ce determină internări tardive, instalarea șocului decompensat și reducerea eficacității măsurilor de resuscitare. În formele fulminante, în special cele asociate cu sindromul WaterhouseFriderichsen, chiar și prezentarea precoce și administrarea promptă a tratamentului nu garantează întotdeauna un prognostic favorabil, ce subliniază necesitatea existenței unor protocoale terapeutice eficiente, implementate fără întârziere. Obiective: evaluarea particularităților epidemiologice, clinice și de laborator a infecției meningococice la copii spitalizați IMSP SCMBCC și identificarea factorilor predictivi de severitate a bolii, determinarea celor mai frecvente complicații și evaluarea strategiilor de management terapeutic aplicate și a eficienței acestora în funcție de forma clinică și momentul instituirii tratamentului. Materiale și metode: a fost realizat un studiu clinic descriptiv retrospectiv, care a inclus pacienții spitalizați cu infecție meningococică în IMSP SCMBCC, în perioada ianuarie 2011 – martie 2025.

Meningococcal infection (MI) remains a leading cause of mortality among children. The fulminant forms of the disease require prompt initiation of treatment, ideally within the first hours after symptom onset, both in the prehospital and hospital settings. Delays in treatment initiation are frequently associated with the development of severe complications and an increased risk of death. Although a decline in the incidence of meningococcal infection has been observed in recent decades, this may lead to reduced clinical vigilance in early disease recognition, resulting in delayed hospital admissions, the onset of decompensated shock, and decreased effectiveness of resuscitation measures. In fulminant cases, especially those associated with Waterhouse–Friderichsen syndrome, even prompt intervention do not always guarantee a favorable prognosis, which underscores the importance of vaccination and the need for intensive multidisciplinary management. This highlights that despite therapeutic advances, prevention remains the cornerstone of controlling meningococcal infection, and careful monitoring and preparedness of the healthcare system for rapid and complex interventions are essential to reduce mortality and morbidity.