Strategii diagnostice actuale în evaluarea fibrozei renale

Abstract

Introducere. Fibroza renală constituie stadiul final comun al majorităţii patologiilor renale cronice progresive, reprezentând un proces complex, multifactorial, caracterizat prin acumularea excesivă de matrice extracelulară, atrofia celulară tubulară, infiltrarea inflamatorie şi remodelarea arhitecturii tisulare. Scop. Identificarea biomarkerilor utilizaţi în diagnosticul precoce al fibrozei renale, pentru determinarea indicatorilor ce ar creşte acurateţea diagnostică şi capacitatea de predicţie a evoluţiei bolii. Material şi metode. A fost realizată o analiză sistematică a literaturii ştiinţifice publicate între 2011 şi 2024 în principalele baze de date biomedicale: PubMed, NCBI, Cochrane Library şi BioMed Central. Criteriile de includere au vizat articole originale de cercetare, studii clinice şi meta-analize care au abordat biomarkerii asociaţi fibrozei renale. Rezultate. Biomarkerul optim fibrozei renale trebuie să fie non-invaziv, specific şi absent la indivizii sănătoşi. Rezultatele evidenţiază rolul esenţial al unor biomarkeri moleculari în diagnosticul precoce şi prognosticul fibrozei renale. MMP-2, MCP-1 şi TGF-0 s-au dovedit a fi markeri relevanţi pentru identificarea pacienţilor cu risc crescut de evoluţie nefavorabilă. Nivelurile crescute ale PIIINP urinar şi Galectinei-3 au fost asociate cu severitatea fibrozei interstiţiale. De asemenea, exozomii urinari, vitronectina şi expresia unor microARN-uri se conturează ca markeri promiţători în monitorizarea non-in-vazivă a bolii cronice de rinichi. Concluzii. Progresele în identificarea biomarkerilor specifici fibrozei renale oferă soluţii promiţătoare pentru diagnosticul precoce, prognosticul şi monitorizarea non-invazivă a fibrozei renale. Integrarea acestora în practica clinică poate reduce dependenţa de biopsie şi ghida intervenţiile terapeutice.

Introduction. It is a complex, multifactorial process characterized by excessive accumulation of extracellular matrix, tubular epithelial cell atrophy, inflammatory cell infiltration and remodeling of renal tissue architecture. Objective. Identification of biomarkers used in the early diagnosis of renal fibrosis, aimed at determining indicators that could increase diagnostic accuracy and the ability to predict disease progression. Material and methods. A systematic literature review was performed for articles published between 2011 and 2024 in the following biomedical databases: PubMed, NCBI, Cochrane Library and BioMed Central. Inclusion criteria encompassed original research articles, clinical studies and meta-analyses addressing biomarkers associated with renal fibrosis. Results. An optimal biomarker for renal fibrosis should be non-invasive, specific and absent in healthy individuals. Current evidence highlights the critical role of molecular biomarkers in the early diagnosis and prognosis of renal fibrosis. MMP-2, MCP-1 and TGF-0 have emerged as relevant markers for identifying patients at high risk of adverse disease progression. Elevated urinary levels of PIIINP and Galectin-3 have been associated with the severity of interstitial fibrosis. Additionally, urinary exosomes, vitronectin and specific microRNA expression profiles are emerging as promising tools for the non-invasive monitoring of chronic kidney disease. Conclusion. Advances in the identification of renal fibrosis-specific biomarkers offer promising solutions for early diagnosis, prognosis and non-invasive monitoring of renal fibrosis. Their integration into clinical practice may reduce reliance on biopsy and guide therapeutic interventions.