Utilizarea preparatelor antibacteriene în timpul sarcinii

Abstract

Introducere. Utilizarea preparatelor antibacteriene în sarcină reprezintă o problemă actuală în medicină, constituind majoritatea prescripţiilor pentru tratamentul infecţiilor la gravide. Selectarea antibacterienelor trebuie să se bazeze pe particularităţile farmacologice şi riscurile pentru mamă şi făt. Scopul lucrării a constat în stratificarea grupelor de antibacteriene în funcţie de riscurile potenţiale pentru mamă şi făt, cu formularea recomandărilor de utilizare în timpul sarcinii. Material şi metode. S-a realizat o sinteză narativă a articolelor în perioada 2018-2025 din bazele de date PubMed, Medscape, Google Scholar şi ScienceDi-rect referitor la aspectele de folosire a antibacterienelor în sarcină. Au fost selectate informaţii relevante privind indicaţiile, profilul de siguranţă, eficacitatea şi posibilele efecte asupra mamei şi fătului. Rezultate. S-a constatat că penicilinele, cefalosporinele, carbapenemii, monobactamii, asocierile beta-lactamine + inhibitori de beta-lactamaze, glicopeptidele, lincosamidele şi derivaţii de nitroimidazol sunt considerate sigure pentru utilizare în sarcină (grupa B), nefiind asociate cu efecte teratogene. Macrolidele, lipo-glicopeptidele (telavancina, dalbavancina), ansamicinele, polimixinele, fluorochinolonele şi oxazolidindinonele pot fi utilizate cu precauţie, în funcţie de severitatea infecţiei şi de starea clinică a gravidei (grupa C). Tetraciclinele, ami-noglicozidele şi sulfamidele combinate se consideră contraindicate în sarcină (grupa D). Concluzii. Administrarea preparatelor antibacteriene în sarcină necesită o argumentare minuţioasă şi o monitorizare riguroasă. Preparatele din grupa C pot fi utilizate cu precauţie prin evaluarea beneficiilor şi riscurilor. Antibacterienele contraindicate în sarcină pot fi utilizate după indicaţii speciale.

Introduction. The use of antibacterial agents during pregnancy is a current problem in medicine, constituting the majority of prescriptions for the treatment of infections in pregnant women. The selection of antibacterial should be based on the pharmacological characteristics and risks for the mother and fetus. Objective. The purpose of the work was to stratify the groups of antibacterials according to the potential risks for the mother and fetus, with the formulation of recommendations for use during pregnancy. Material and methods. A narrative synthesis of articles from 2018-2025 from the PubMed, Medscape, Google Scholar and ScienceDirect databases was conducted regarding aspects of the use of antibacterials during pregnancy. Relevant information regarding indications, safety profile, efficacy and possible effects on the mother and fetus was selected. Results. It was found that penicillins, cephalosporins, car-bapenems, monobactams, beta-lactam + beta-lactamase inhibitor combinations, glycopeptides, lincosamides and nitroimidazole derivatives are considered safe for use during pregnancy (group B), not being associated with teratogenic effects. Macrolides, lipoglycopeptides (telavancin, dalba-vancin), ansamycins, polymyxins, fluoroquinolones and ox-azolidinedinones can be used with caution, depending on the severity of the infection and the clinical condition of the pregnant woman (group C). Tetracyclines, aminoglycosides and combined sulfonamides are considered contraindicated in pregnancy (group D). Conclusion. The administration of antibacterial drugs during pregnancy requires careful reasoning and rigorous monitoring. Group C drugs can be used with caution by evaluating the benefits and risks. Antibacterial drugs contraindicated in pregnancy can be used in extreme cases and with absolute indications.