Cauzele, diagnosticul şi metodele de tratament în sindromul umăr-mână

Abstract

Introducere. Sindromul umăr-mână este cunoscut şi sub denumirea de Sindrom dureri regionale complexe, algo-distrofie, distrofie simpatică reflexă care este un sindrom dureros multifactorial care apare în urma AVC, traumei şi leziunilor nervilor. Se caracterizează prin manifestări senzoriale, motorii, autonome şi trofice. Scop. Scopul acestui studiu este o analiză cuprinzătoare a manifestărilor clinice, metodelor de diagnostic şi abordărilor terapeutice în sindromul umăr-mână, cu scopul de a optimiza tratamentul. Material şi metode. În acest articol, prin analiza literaturii descriptive şi narative referitoare la Sindromul umăr-mână, sunt prezentate manifestările clinice, cauzele, metodele de diagnostic şi opţiunile de tratament conservator şi chirurgical. Studiul se bazează pe resurse ştiinţifice actualizate şi recenzii de specialitate relevante. Rezultate. Sindromul umăr-mână este caracterizat prin durere severă, arzătoare, alodinie, reducerea considerabilă a mişcării articulaţiilor umărului şi mâinii, edem, modificări ale transpiraţiei, hipersensibilitate tactilă şi termică, modificări ale culorii sau texturii pielii. Diagnosticul se bazează pe simptome şi semne, nu există investigaţii care confirmă diagnosticul. Radiografia simplă şi RMN este utilizată pentru a evalua oase, articulaţii, ţesuturi moi. Scintigrafia osoasă trifazică permite vizualizarea modificărilor metabolice. Tratamentul include antiinflama-toare nesteroidiene, corticosteroizi orali, fizioterapie, anestezie şi simpatectomie. Concluzii. În cadrul studiului nostru am evidenţiat, că Sindromul umăr-mână este o afecţiune cronică, cauzată de durere. Investigaţii paraclinice se utilizează pentru diagnosticul diferenţial: infecţii, tumori. Tratamentul variază de la terapie conservativă până la intervenţii chirurgicale.

Introduction. Shoulder-hand syndrome is also known as Complex regional pain syndrome, algodystrophy, reflex sympathetic dystrophy which is a multifactorial pain syndrome that occurs following stroke, trauma and nerve damage. It is characterized by sensory, motor, autonomic and trophic manifestations. Objective. The aim of this study is a comprehensive analysis of the clinical manifestations, diagnostic methods, and therapeutic approaches in Shoulder-Hand Syndrome, with the goal of optimizing treatment. Material and methods. In this article, through the analysis of descriptive and narrative literature regarding Shoulder-Hand Syndrome, the clinical manifestations, causes, diagnostic methods, and conservative and surgical treatment options are presented. The study is based on updated scientific resources and relevant specialist reviews. Results. Shoulder-hand syndrome is characterized by severe, burning pain, allodynia, decreased movement in shoulder and hand joint, edema, sudomotor abnormalities, tactile and thermal hypersensitivity, changes in the skin color and texture. Diagnosis is based on symptoms and signs, there are no investigations to confirm the diagnosis. Plain radiography and MRI are used to evaluate bones, joints, soft tissues. Three-phase bone scintigraphy allows visualization of metabolic changes. Treatment includes nonsteroidal anti-inflammatory drugs, oral corticosteroids, physiotherapy, anesthesia and sympathectomy. Conclusion. In our study, we highlighted that Shoulder-Hand Syndrome is a chronic disorder caused by pain. Paraclinical investigations are used for differential diagnosis: infections, tumors. Treatment varies from conservative therapy to surgical interventions.