VARIETĂŢI DE ISOP HYSSOPUS OFFICINALIS L. CULTIVATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA - SURSE DE FLAVONOIDE

Abstract

Introducere. Specia H. officinalis este cunoscută ca sursă de uleiuri volatile cu efecte calmante, antibacteriene şi an-tiinflamatorii. Diverse studii chimice menţionează prezenţa altor clase de compuşi chimici, inclusiv flavonoidele, reprezentate de un spectru bogat de constituenţi cu valoroase proprietăţi farmacologice. Scop. Studiul comparativ calitativ şi cantitativ al flavonoidelor în diferite părţi ale plantei la trei varietăţi (albus, roseus şi cyaneus) de isop H. officinalis, cultivate în R. Moldova. Material şi metode. Părţile aeriene la 3 varietăţi de isop au fost recoltate în colecţia de Plante Medicinale şi Aromatice a IGFPPl (USM). Studiul calitativ al flavonoidelor s-a realizat pe CSS, iar dozarea lor a fost efectuată spectrofotometric UV-VIS în recalcul la rutozidă şi di-osmină pe extracte de tulpini, frunze, caliciu, flori şi părţi aeriene. Rezultate. Pe CSS diosmina a fost identificată în toate extractele analizate la varietăţi de roseus şi cyaneus, iar la albus, doar în caliciu şi părţi aeriene; rutozida şi hi-perozida - în toate extractele, cu excepţia florilor la albus şi cyaneus. Conţinutul de flavonoide (mg/ml) în recalcul la rutozidă este mai ridicat la toate trei varietăţi în frunze (0.625 - albus, 0.650 - roseus, 0.625 - cyaneus), urmat de flori (0.600 - albus, 0.600 - roseus, 0.550 - cyaneus), comparativ cu conţinutul de diosmină, respectiv în frunze (0.425 - albus, 0.523 - roseus, 0.468 - cyaneus) şi în flori (0.433 - albus, 0.639 - roseus, 0.497 - cyaneus). Concluzii. Studiul chimic arată că flavonoidele calitativ şi cantitativ corelează cu partea plantei şi varietatea de isop. Frunzele şi florile la varietatea roseus acumulează cel mai mare conţinut de flavonoide în recalcul la rutozidă şi diosmină, excepţie fiind doar frunzele în recalcul la diosmină.

Introduction. Species H. officinalis is known as a source of volatile oils with soothing, antibacterial and anti-inflammatory effects. Various chemical studies mention the other classes of chemical compounds, including flavonoids, represented by a rich spectrum of constituents with valuable pharmacological properties. Objective. Qualitative and quantitative comparative study of flavonoids in different parts of the plant in three varieties (albus, roseus and cyaneus) of hyssop H. officinalis, cultivated in the R of Moldova. Material and methods. The aerial parts of 3 varieties of hyssop were collected in the collection of Medicinal and Aromatic Plants of the IGPhPP (MSU). The qualitative study of flavonoids was carried out on TLC, and dosage was performed spectrophotometrically UV-VIS in recalculation to rutoside and diosmin on extracts of stems, leaves, calyx, flowers and aerial parts. Results. On TLC, diosmin was identified in all the analyzed extracts in roseus and cyaneus varieties, and in albus, only in the calyx and in the aerial parts; rutoside and hyperoside - in all extracts, except for flowers in albus and cyaneus. The flavonoid content (mg/ml) in recalculation to rutoside is higher in all three varieties in leaves (0.625 - albus, 0.650 - roseus, 0.625 - cyaneus), followed by flowers (0.600 - albus, 0.600 - roseus, 0.550 - cyaneus), compared to the diosmin content, respectively in leaves (0.425 - albus, 0.523 - roseus, 0.468 - cyaneus) and flowers (0.433 - albus, 0.639 - roseus, 0.497 - cyaneus). Conclusion. The chemical study shows that flavonoids qualitatively and quantitatively correlate with the plant part and the hyssop variety. The leaves and flowers of the roseus variety accumulate the highest content of flavonoids in terms of rutoside and diosmin, except for the leaves in terms of diosmin.