Peste limitele ecografiei: provocări etice în diagnosticul prenatal

Abstract

Introducere. Testarea prenatală a afecţiunilor fetale a devenit o parte componentă importantă a îngrijirii prenatale care contribuie la siguranţa fătului şi a femeii însărcinate. Aplicarea acestor proceduri ridică o serie de probleme etice importante, precum incertitudinea, timpul limitat şi statutul juridic al fătului. Scop. Articolul explorează principalele provocări bioetice din domeniul testării şi diagnosticării prenatale în perioada gestatiei, axându-se asupra „statutului moral al fătului” şi al femeii însărcinate. Material şi metode. Conţinutul studiului de sinteză se bazează pe publicaţii ştiinţifice şi statistice, precum şi pe articole din bazele de date electronice (Google Scholar, Research Gate, PubMed, NCBI). În cercetare au fost utilizate metodele: etică, sociologică, structuralistă, precum şi metodele instrumentale: analiză şi sinteză, inducţie şi deducţie. Rezultate. Metodele de testare prenatală- de la tehnologii neinvazive, ultrasonografie, la tehnici intrauterine invazive, ex. amnio-centeza, prelevarea de vilozităţi coriale şi de sânge din cordonul ombilical- prezintă implicaţii de incertitudine, cum ar fi consimţământul informat, acurateţea şi fiabilitatea, principii legate de naşterea unor persoane cu handicap, perioada testării genetice prenatale, screening fetal/examinarea prenatală sau la naştere a unor tulburări cu debut tardiv. O consiliere genetică optimă presupune respectul pentru făt, femeia gravidă şi cei apropiaţi acesteia, confidenţialitatea, autonomia şi minimizarea potenţialelor daune. Concluzii. Diagnosticul prenatal prezintă adesea provocări etice, sociale şi juridice complexe din cauza informaţiilor adesea imprevizibile. Autonomia, justiţia, binefacerea şi non-malef-icenţa sunt principii esenţiale pentru consilierea genetică, oferind un ghid pentru navigare către deciziile complexe.

Introduction. Prenatal testing of particular fetal conditions has become an important component of prenatal care, which contributes to the safety of the fetus and pregnant woman. Implementing antenatal procedures raises several important ethical issues, such as uncertainty, time pressure and the legal status of the fetus. Objective. This article explores the main bioethical challenges in the field of prenatal testing and diagnosis during the antenatal period, centered on the “moral status of the prenate” and the pregnant woman. Material and methods. The content of the synthesis study is based on scientific and statistical publications, and articles from electronic databases (Google Scholar, Research Gate, PubMed, NCBI). In the research, the methods used were: ethics, sociological, structuralist, as well as instrumental methods: analysis and synthesis, induction, and deduction. Results. Testing methods range from noninvazive technologies (ultrasonography), to invasive intrauterine techniques, like amniocentesis, chorionic villus sampling and umbilical cord blood sampling that pose some implications of uncertainty, such as informed consent, accuracy and reliability, considerations of giving birth to individuals with disability, timing of prenatal genetic testing, newborn screening or examination for late onset disorders prenatally or at birth. The key to optimum genetic counseling is respect for the fetus, the pregnant woman, and those close to her, confidentiality, respecting autonomy, and minimizing potential offense. Conclusion. Prenatal diagnosis often presents complex ethical, social, and legal challenges due to the often uncertain information revealed. Autonomy, justice, beneficence, and non-maleficence are crucial guiding principles for genetic counseling, providing a framework for navigating the intricate decisions.