Bioetica digitală şi neuroetica computaţională: noi frontiere în sănătatea mintală

Abstract

Introducere. Inteligenţa artificială transformă profund sănătatea mintală şi impune o revizuire a reperelor bioetice clasice. Lucrarea abordează conceptele de bioetică digitală şi neuroetică computaţională, analizând impactul algoritmilor asupra autonomiei, responsabilităţii morale şi relaţiei medic-pacient. Scop. Analiza implicaţiilor etice ale inteligenţei artificiale în sănătatea mintală, din perspectiva neu-roeticii computaţionale şi a bioeticii digitale, cu accent pe autonomie şi responsabilitate. Material şi metode. Analiză teoretico-conceptuală a literaturii de specialitate (bioetică, neuroetică, filosofia ştiinţei şi tehnologiei, IA aplicată în sănătate mintală), din perspectiva bioeticii sociale; examinarea studiilor de caz şi a prototipurilor digitale; evaluarea modelelor bioetice clasice în contextul noilor forme de decizie om-AI. Rezultate. Studiul evidenţiază că aplicarea inteligenţei artificiale în sănătatea mintală aduce provocări etice semnificative privind autonomia pacientului, diluarea responsabilităţii morale şi afectarea relaţiei medic-pacient. Din perspectiva neuroeticii computaţionale, IA transformă procesele decizionale, necesitând o reconceptualizare a rolului omului în aceste procese. Bioetica digitală evidenţiază nevoia transparenţei algoritmice, a controlului uman semnificativ şi a auditului etic. Bioetica socială oferă un cadru extins de interpretare, punând accent pe echitate, vulnerabilitate şi responsabilitate sistemică în deciziile asistate algoritmic. Concluzii. Aplicarea inteligenţei artificiale în sănătatea mintală necesită un cadru etic adaptat noilor provocări. Integrarea bioeticii digitale, computaţionale şi sociale oferă o abordare complexă, care asigură protejarea autonomiei, responsabilităţii şi echităţii în deciziile algoritmice.

Introduction. Artificial intelligence is transforming profoundly mental health and calls for a revision of classical bioethical frameworks. This paper introduces digital bioethics and computational neuroethics, analyzing how algorithms affect autonomy, moral responsibility, and the physician-patient relationship. Objective. Analysis of the ethical implications of artificial intelligence in mental health, from the perspective of computational neuroethics and digital bioethics, with a focus on autonomy and responsibility. Material and methods. Theoretical and conceptual analysis of relevant literature (bioethics, neuroethics, philosophy of science and technology, AI applied to mental health), from the perspective of social bioethics; examination of case studies and digital prototypes; evaluation of classical bioethical models in the context of new human-AI decision-making forms. Results. The study highlights that the use of artificial intelligence in mental health care raises significant ethical challenges regarding patient autonomy, the dilution of moral responsibility, and the doctor-patient relationship. From the perspective of computational neuroethics, AI transforms decision-making processes, requiring a reconceptualization of the human role. Digital bioethics emphasizes the need of algorithmic transparency, meaningful human control, and ethical auditing. Social bioethics offers an expanded framework, focusing on equity, vulnerability, and systemic responsibility in algorithm-assisted decision-making. Conclusion. The use of artificial intelligence in mental health care requires an ethical framework adapted to new challenges. Integrating digital, computational, and social bioethics offers a comprehensive approach to safeguarding autonomy, responsibility, and equity in algorithmic decision-making.