Abordări chirurgicale deschise în adrenalectomie: variante tehnice și considerații anatomice actuale

Abstract

Introducere. Chirurgia glandelor suprarenale a cunoscut o evoluție semnificativă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu efectuarea primelor intervenții. De-a lungul timpului au fost dezvoltate diverse abordări chirurgicale deschise. Abordul anterior (transabdominal) este preferat, în general, de chirurgii generali și abdominali, iar cel posterior (retroperitoneal) este mai frecvent utilizat de urologi. Rezultatul final al adrenalectomiei depinde de mai mulți factori, dintre care tehnica chirurgicală aplicată are un rol determinant.Obiective. Revizuirea și compararea principalelor abordări chirurgicale deschise utilizate în adrenalectomie, cu accent pe particularitățile tehnice, considerentele anatomice și indicațiile specifice pentru fiecare metodă.Materiale și metode. A fost efectuată o analiză a literaturii de specialitate, utilizând bazele de date medicale internaționale PubMed, HINARI și Google Scholar. Cuvintele-cheie folosite au fost: suprarenalectomie, adrenalectomie deschisă, chirurgie laparoscopică suprarenală, incidentalom suprarenal, feocromocitom, aborduri minim invazive în adrenalectomie și chirurgie asistată de robot. În analiză au fost incluse 42 de studii relevante, prospective și retrospective, atât monocentrice, cât și multicentrice, publicate în perioada 2000–2024.Rezultate. Au fost analizate trei principale abordări chirurgicale deschise – anterioară, laterală și posterioară. Accesul la glanda suprarenală se poate realiza pe cale transperitoneală sau retroperitoneală. Abordul transabdominal oferă o vizibilitate excelentă a spațiului retroperitoneal și paranefral, permițând controlul precis al pediculului renal și al vaselor magistrale, fiind indicat în special în cazul tumorilor voluminoase sau maligne. În schimb, abordul lumbodorsal, deși mai scurt și mai puțin traumatic, oferă un spațiu de lucru limitat și este recomandat în cazuri selecționate, precum tumorile bilaterale mici sau cele hormon-active.Concluzii. Abordările chirurgicale deschise ale glandelor suprarenale sunt variate și se aleg în funcție de experiența chirurgului și de particularitățile clinice ale pacientului. Abordul transabdominal asigură o expunere optimă a structurilor retroperitoneale majore și rămâne metoda preferată în tratamentul formațiunilor adrenale mari sau maligne.

Background. Adrenal surgery has progressed considerably since its introduction in the late 19th century, when the first adrenalectomies were performed. Over time, several open surgical approaches have been developed. The anterior (transabdominal) approach is generally preferred by general and abdominal surgeons, while the posterior (retroperitoneal) approach is more frequently used by urologists. The final outcome of adrenalectomy depends on multiple factors, with the surgical technique being a decisive one.Objectives. To review and compare the main open surgical approaches used in adrenalectomy, focusing on their technical features, anatomical considerations, and specific indications for each method.Materials and Methods. A comprehensive literature review was conducted using international medical databases (PubMed, HINARI, and Google Scholar). The keywords used were: suprarenalectomy, open adrenalectomy, laparoscopic adrenal surgery, adrenal incidentaloma, pheochromocytoma, minimally invasive adrenal approaches, and robot-assisted surgery. A total of 42 relevant studies prospective and retrospective, single- and multicenter published between 2000 and 2024, were included in the analysis.Results. Three main open surgical approaches — anterior, lateral, and posterior — were analyzed in detail. Access to the adrenal gland can be achieved through transperitoneal or retroperitoneal routes. The transabdominal approach provides wide visualization of the retroperitoneal and paranephric spaces, allowing precise control of the renal pedicle and major vessels, which is crucial in large or malignant tumors. Conversely, the lumbodorsal approach, though shorter and less traumatic, offers a limited working space and is reserved for small bilateral or hormonally active lesions.Conclusions. Open surgical approaches for adrenal gland diseases remain varied and are selected based on the surgeon’s experience and the patient’s specific clinical profile. The transabdominal technique ensures optimal exposure of major retroperitoneal structures and remains the preferred method for large or malignant adrenal tumors.