Sindromul gurii în flăcări

Abstract

Introducere. Sindromul gurii în flăcări (SGF) este o tulburare spontană, intensă de durere intraorală, sub formă de arsură, neînsoțită de semne clinice. Este considerat primar sau idiopatic atunci când cauza lui nu este identificată, iar SGF secundar – este cel apărut ca urmare a unor patologii sistemice sau locale diagnosticate. Scopul lucrării. Diferențierea entității de alte afecțiuni distincte care presupun durerea orală. Material și metode. SGF idiopatic apare ca o senzație de durere sau înțepături în regiunea limbii sau alte porțiuni ale mucoasei orale, în absența modificărilor obiective și de laborator. Durerea se poate asocia cu senzațiile subiective de uscăciune, parestezie și alterări ale gustului. Această variabilitate demonstrează lipsa aplicării unor criterii unice de diagnostic, cu includerea în grupurile de pacienți și acelor cu arsură orală secundară. SGF secundar, la rândul său, se manifestă prin senzații de înțepături bucale mai mult sau mai puțin asemănătoare celor din SGF idiopatic, și pot fi cauzate de diverși factori intrinseci și extrinseci. Rezultate. Stabilirea diagnosticului de SGF primar sau idiopatic se face doar prin excluderea unor patologii atât locale cât și generale, atunci când examenele și investigațiile nu au constatat o maladie subiacentă. În cazul, când printr-un examen minuțios, asociat cu investigații suplimentare găsim patologia care cauzează dureri în cavitatea orală la pacient, vorbim de SGF secundar. Concluzii. Sindromul gurii în flăcări (SGF) este o patologie complicată pentru diagnostic și necesită o competență a medicului stomatolog, cât și colaborarea cu neurologul, psihologul și alți specialiști.

Background. Burning mouth syndrome (BMS) is a spontaneous, intense, burning-like intraoral painful disorder without visual clinical signs. It is considered primary or idiopathic when its cause is not identified, and secondary BMS occurs as a result of diagnosed systemic or local pathologies. Objective of the study. Differentiation of the entity from other distinct conditions that involve oral pain. Material and methods. Idiopathic BMS appears as a sensation of pain or stinging in the tongue or other parts of the oral mucosa, in the absence of objective and laboratory changes. The pain can be associated with subjective sensations of dryness, paresthesia and taste alterations. This variability demonstrates the lack of application of unique diagnostic criteria, with the inclusion in the patient groups of those with secondary oral burning. Secondary BMS, in turn, manifests itself through oral stinging sensations more or less similar to those in idiopathic BMS, and can be caused by various intrinsic and extrinsic factors. Results. The diagnosis of primary or idiopathic BMS is made only by excluding both local and general pathologies, when examinations and investigations have not found an underlying disease. In the case when, through a thorough examination, associated with additional investigations, we find the pathology that causes pain in the oral cavity in the patient, we speak of secondary BMS. Conclusions. Burning mouth syndrome (BMS) is a complicated pathology for diagnosis and requires the competence of the dentist, as well as collaboration with the neurologist, psychologist and other specialists.