Managementul plăgilor postextracționale după extracții denatre complicate

Abstract

Introducere. Extracția dentară reprezintă una dintre cele mai frecvent efectuate intervenții chirurgicale din practica stomatologică. Deși este considerată o procedură de rutină, extracțiile dentare complicate sunt asociate cu un risc crescut de complicații postextracționale, precum alveolita, hemoragia secundară, infecțiile țesuturilor moi, comunicarea oro-sinusală și întârzierea vindecării alveolare. Managementul corect al plăgii postextracționale are un rol esențial în prevenirea acestor complicații și în asigurarea unei regenerări tisulare optime. Scopul lucrării. Sistematizarea strategiilor de management al plăgii postextracționale după extracții dentare complicate, în vederea prevenirii complicațiilor și optimizării procesului de vindecare. Material și metode. Lucrarea are caracter de sinteză narativă a literaturii de specialitate. Cercetarea bibliografică a fost realizată prin consultarea bazelor de date PubMed, Google Scholar, NCBI și Instrumentarul Bibliometric Național, fiind incluse publicații din perioada 2015-2025. Au fost selectate 153 de surse relevante, incluzând studii clinice, observaționale, meta-analize, review-uri sistematice și manuale de chirurgie orală. Analiza a vizat indicațiile și contraindicațiile extracției dentare, tehnicile chirurgicale convenționale și minim-invazive, factorii de risc, mecanismele fiziologice de vindecare și metodele moderne de prevenire și tratament al complicațiilor. Rezultate. Apariția complicațiilor postextracționale este influențată de factori locali (traumatism operator, tehnică necorespunzătoare, infecții preexistente) și factori sistemici (diabet zaharat, tratament anticoagulant, imunosupresie, radioterapie). Cele mai frecvente complicații identificate sunt hemoragia postextracțională și alveolita. Managementul eficient presupune utilizarea tehnicilor atraumatice, respectarea principiilor de asepsie, controlul riguros al hemostazei, îngrijirea postoperatorie adecvată și aplicarea terapiilor moderne, precum fibrina bogată în trombocite (PRF) și piezochirurgia. Concluzii. Managementul adecvat al plăgii postextracționale după extracții dentare complicate reduce semnificativ riscul complicațiilor și favorizează o vindecare predictibilă. Individualizarea conduitei terapeutice și aplicarea protocoalelor bazate pe dovezi contribuie la creșterea calității actului medical și a confortului pacientului.

Background. Dental extraction is one of the most frequently performed surgical procedures in dental practice. Although it is considered a routine intervention, complicated dental extractions are associated with an increased risk of post-extraction complications such as alveolar osteits, secondary hemorrhage, soft tissue infections, oro-sinusal communication, and delayed alveolar healing. Proper management of the postextraction wound plays an essential role in preventing these complications and ensuring optimal tissue regeneration. Objective of the study. To systematize management strategies for post-extraction wounds following complicated dental extractions in order to prevent complications and optimize the healing process. Material and Methods. The study represents a narrative review of the specialized literature. The bibliographic research was conducted by consulting PubMed, Google Scholar, NCBI, and the National Bibliometric Instrument, including publications from the period 2015-2025. A total of 153 relevant sources were selected, including clinical studies, observational studies, meta-analyses, systematic reviews, and oral surgery manuals. The analysis focused on indications and contraindications of dental extraction, conventional and minimally invasive surgical techniques, risk factors, physiological healing mechanisms, and modern methods for the prevention and treatment of complications. Results. The occurrence of post-extraction complications is influenced by local factors (surgical trauma, improper technique, pre-existing infections) and systemic factors (diabetes mellitus, anticoagulant therapy, immunosupspression, radiotherapy). The most frequent complications identified are post-extraction hemorrhage and alveolar osteitis. Effective management includes the use of atraumatic techniques, strict sdherence to aseptic principles, rigorous hemostatic control, adequate postoperative care, and the aplication of modern therapies such as platelet-rich fibrin (PRF) and piezosurgery. Conclusions. Proper management of post-extraction wounds following complicated dental extractions significantly reduces the risk of complications and promotes predictable healing. Individualized therapeutic planning and adherence to evidence-based protocols contribute to improving the quality of medical care and patient comfort.