Indicii obiectivi și subiectivi ai durerii la pacienții cu dereglări temporomandibulare

Abstract

Introducere. Dereglările temporomandibulare (DTM) se asociază frecvent cu durere orofacială și limitări funcționale, cu impact asupra calității vieții. Evaluarea corelată a parametrilor subiectivi și obiectivi ai durerii ar putea îmbunătăți caracterizarea bolii. Scopul lucrării. Evaluarea expresiei și interrelațiilor indicilor subiectivi și obiectivi ai durerii la pacienții cu dereglări temporomandibulare. Material și metode. Au fost incluși 90 de pacienți (femei – 74,4%, n = 67; bărbați – 25,6%, n = 23) cu DTM diagnosticate conform DC/TMD. Lotul a fost omogen după vârstă (21–56 ani; media 30,6±0,8 ani), fără diferențe între sexe (p = 0,918). Durerea a fost evaluată subiectiv prin GCPS, pe baza scalei VAS 0–10 pentru durerea curentă, maximă și medie, precum și prin indicele CPI. Sensibilitatea dureroasă mecanică a fost evaluată cu algometrul Lafayette 01165A, prin determinarea pragului de durere la presiune (PPT) la nivelul maseterului și al articulației temporomandibulare de pe partea dominantă. Prelucrarea statistică a fost realizată în R-Studio. Rezultate. Valoarea medie a durerii curente a fost de 3,19±2,706 puncte, a durerii maxime de 5,97±2,555, iar a durerii medii de 4,06±1,928. Indicele CPI a evidențiat un nivel moderat al intensității durerii (43,731±20,172 la femei; 44,928±23,047 la bărbați). Nu au fost constatate diferențe semnificative statistic între sexe pentru indicii subiectivi și obiectivi ai durerii (p > 0,05). Analiza corelațională a evidențiat asocieri semnificative statistic (p < 0,05) între indicii subiectivi ai durerii și indicii algometrici obiectivi, mai ales la nivelul maseterului. Concluzii. Pacienții cu DTM au prezentat un nivel moderat al intensității durerii și al severității clinice. Asocierea dintre intensitatea durerii auto-raportate și reducerea pragului de durere la presiune susține integrarea evaluării subiective și algometrice în diagnosticul clinic al DTM.

Background. Temporomandibular disorders (TMD) are frequently associated with orofacial pain and functional limitation, with a relevant impact on quality of life. The correlated assessment of subjective and objective pain parameters may improve the clinical characterization of the disease. Objective of the study. To evaluate the expression and interrelationships of subjective and objective pain indices in patients with temporomandibular disorders. Material and methods. Ninety patients (women – 74.4%, n = 67; men – 25.6%, n = 23) diagnosed with TMD according to DC/TMD were included. The sample was age-homogeneous (21–56 years; mean age 30.6±0.8 years), with no sex-related differences (p = 0.918). Pain was assessed subjectively using GCPS, based on a 0– 10 VAS for current, maximum, and average pain, as well as the global CPI index. Mechanical pain sensitivity was assessed objectively with the Lafayette 01165A algometer by determining pressure pain thresholds (PPT) at the masseter muscle and temporomandibular joint on the dominant side. Statistical processing was performed in R-Studio. Results. Mean current pain was 3.19±2.706 points, mean maximum pain 5.97±2.555, and mean average pain 4.06±1.928. The global CPI index showed a moderate level of pain intensity (43.731±20.172 in women; 44.928±23.047 in men). No statistically significant sex-related differences were identified for subjective or objective pain indices (p > 0.05). Correlational analysis revealed statistically significant associations (p < 0.05) between subjective pain indices and objective algometric parameters, especially at the masseter site. Conclusions. At group level, patients with TMD showed a moderate level of pain intensity and clinical severity. The association between self-reported pain intensity and reduced pressure pain threshold supports the integration of subjective and algometric pain assessment in the clinical diagnosis of TMD.