Instrumente de screening pentru boli parodontale în practica stomatologică generală: o revizuire a literaturii de studiu

Abstract

Rezumat Introducere. Bolile parodontale rămân o povară majoră pentru sănătatea orală, iar parodontita severă continuă să afecteze peste 1 miliard de oameni din întreaga lume. În practica stomatologică generală, diagnosticul parodontal complet se bazează pe examinarea clinică și evaluarea radiografică; cu toate acestea, protocoalele complete de diagnostic necesită mult timp, sunt sensibile la tehnică și nu sunt întotdeauna potrivite pentru triaj rapid în cabinetul stomatologic. Acest fapt a stârnit interesul pentru instrumente de screening simple, reproductibile și minim invazive, capabile să faciliteze identificarea timpurie a cazurilor. Scop. Evaluarea critică și sintetizarea dovezilor actuale privind instrumentele de screening pentru bolile parodontale aplicabile practicii stomatologice generale. Materiale și metode. O analiză narativă structurată a literaturii de specialitate a fost realizată în PubMed, MEDLINE și Google Scholar folosind combinații ale termenilor “gingivitis”, “periodontitis”, “screening” și “mass screening”. Au fost luate în considerare studii în limba engleză la populațiile umane adulte care abordează screening-ul parodontal clinic, imagistic sau biomolecular/microbiologic. Din 214 de înregistrări identificate inițial, 20 de studii publicate în principal între 2015 și martie 2025 au fost reținute pentru sinteza finală, pe baza relevanței tematice, a actualității și a aplicabilității clinice. Rezultate. Literatura de specialitate revizuită indică către trei direcții principale ale screeningului parodontal: instrumente clinice standardizate rapide, abordări bazate pe imagistică și teste biomoleculare/microbiologice efectuate în cabinetul stomatologic. BPE/PSR/PSI rămân cele mai practice instrumente de primă linie pentru triajul de rutină, deși sunt instrumente de screening mai degrabă decât de diagnostic definitiv. Evaluarea radiografică panoramică a pierderii osoase alveolare poate adăuga informații structurale utile, dar numai în conjuncție cu constatările clinice. aMMP-8 și testele microbiologice, cum ar fi ADCHECK, sunt metode adjuvante promițătoare; cu toate acestea, dovezile disponibile indică o acuratețe moderată sau dependentă de context și susțin un rol complementar mai degrabă decât substitutiv. Concluzii. Screeningul parodontal este fezabil și util clinic în practica stomatologică generală, în special în cadrul unui model pas cu pas. Instrumentele clinice standardizate ar trebui să rămână punctul de intrare în triaj, imagistica ar trebui să rafineze evaluarea structurală, iar testele bazate pe biomarkeri sau microbiologice pot îmbunătăți screening-ul în anumite cazuri. Prin urmare, dovezile actuale susțin integrarea acestor metode într-un algoritm clinic coerent, mai degrabă decât bazarea pe o singură modalitate.