Evaluarea severității sindromului climacteric la femeile de vârstă reproductivă în menopauza chirurgicală

Abstract

ntroducereHisterectomia rămâne standardul de aur în tratamentul patologiilor ginecologice benigne atunci când tratamentul medicamentos sau chirurgical minim invaziv a eşuat, iar 23% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 40 şi 44 de ani şi 45% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 45 şi 49 de ani sunt supuse concomitent şi ovarectomiei bilaterale. La femeile de vârstă reproductivă, histerectomia cu sau fără ovarectomie poate implica numeroase schimbări, inclusiv apariţia sindromului climacteric cu instalarea simptomelor psiho-emoţionale, neurovegetative şi metabolice. Sindromul climateric are un impact socio-medical pronunțat asupra calității vieții şi capacității de muncă.Scopul studiului este de a evalua severitatea sindromului climacteric la femeile de vârstă reproductivă după menopauza chirurgicală.Materiale și metodeA fost realizat un studiu observațional prospectiv care a inclus 50 de paciente care au avut histerectomie fără ovarectomie (Lotul I) şi 50 de paciente care au suportat histerectomie cu ovarectomie bilaterală (Lotul II). Lotul de control (Lotul 0) a inclus femei sănătoase, fără histerectomie, având o vârstă similară cu cea a pacientelor incluse în lotul de cercetare. Pentru a evalua severitatea sindromului climacteric, a fost calculat Indicele Menopauzal Kupperman-Uvarova. Un scor între 12 şi 34 de puncte a fost considerat ca indicând un sindrom climacteric de grad uşor, între 35 şi 58 de puncte pentru un grad moderat, iar mai mult de 58 de puncte pentru un grad sever. Pacientele eligibile au fost chestionate în perioada preoperatorie, la 10-12 zile postoperator, la 6 luni şi la 12 luni după intervenția chirurgicală.RezultateVârsta pacientelor incluse în studiu a variat între 27 şi 49 de ani, vârsta medie fiind 41,9 ±4,9 ani în lotul I, 46,1 ±2,9 ani în lotul II şi 43,7 ±3,5 ani în lotul de control. Principala indicaţie pentru histerectomie, cu sau fără ovarectomie, în toate cazurile, a fost patologia ginecologică benignă. Nicio pacientă inclusă în studiu nu prezenta o patologie extragenitală severă şi nici nu administra terapie hormonală. Rezultatele studiului arată că, înainte de intervenție, pacientele din lotul I au raportat lipsa manifestărilor climacterice în 42% dintre cazuri, iar din lotul II – în 58% dintre cazuri. Pacientele din lotul I au relatat, preoperator, în 58% din cazuri manifestări climacterice de grad uşor şi în 2% de grad mediu, cu predominarea simptomelor neuro-vegetative, printre care se numără cefaleea (84%) şi tulburările de somn (56%), precum şi a simptomelor psiho-emoţionale, cum ar fi labilitatea emoţională (54%) şi scăderea memoriei (56%). S-a constat că în lotul II, înainte de intervenție, 41% dintre paciente aveau sindrom climacteric de grad uşor. De asemenea, în lotul II au predominat simptomele neurovegetative (cefalee în 54% dintre cazuri, tulburări de somn şi iritabilitate în 40% dintre cazuri) şi psiho-emoţionale (scăderea memoriei în 56% dintre cazuri şi labilitate emoţională în 50% de cazuri). La a 10-12-a zi postoperator s-a observat o îmbunătăţire a simptomelor psiho-emoţionale în ambele loturi, ceea ce poate fi explicat prin diminuarea anxietăţii în urma intervenţiei chirurgicale suportate. Pe de altă parte, la această etapă, s-a constatat apariţia simptomelor vasomotorii manifestate prin bufeuri şi transpiraţii nocturne. După 6 luni de la intervenția chirurgicală, pacientele au raportat o creştere evidentă a severităţii sindromului climacteric în ambele loturi. În lotul I, în 88% dintre cazuri sindromul climacteric a fost de grad uşor şi în 8% de grad mediu. În lotul II, sindromul climacteric a avut un grad mai sever, fiind exprimat în 74% din cazuri ca grad uşor, în 18% ca grad moderat şi în 4% ca grad sever. Este de menţionat faptul că la 6 luni postoperator, pacientele din lotul I au acuzat preponderent simptome psiho-emoţionale, în timp ce cele din lotul II au raportat simptome vasomotorii. La un an postoperator, s-a constatat o creştere a severităţii sindromului climacteric în ambele loturi, cu predominarea simptomelor vasomotorii, fiind statistic semnificativ mai sever în comparaţie cu grupul de control (p<0,001). ConcluziiRezultatele studiului demonstrează că simptomele vasomotorii, precum bufeurile şi transpirațiile noc-turne, sunt simptomele primare la pacientele după histerectomie cu sau fără ovarectomie. Severitatea acestor simptome este mai mare în cazul histerectomiei cu ovarectomie bilaterală în comparație cu histerectomia fără ovarectomie. Este necesar să înțelegem mecanismele neurofiziologice care stau la baza sindromului climateric, pentru a oferi un tratament individualizat precoce şi pentru a preveni complicațiile, contribuind astfel la îmbunătățirea calităţii vieţii acestor paciente.