Plante medicinale – surse de acizi organici

Abstract

INTRODUCERE. Acizii organici constituie o categorie importantă de compuși organici caracterizați prin proprietăți acide, determinate de prezența unor grupări funcționale: carboxil (-COOH), sulfonică (-SO₃H), sulfinică (-SOOH) și carboxilică (-COSH). În funcție de structura lor chimică, acizii organici se împart în compuși alifatici, aromatici și terpenoizi. Acizii organici sunt prezenți în toate organele plantelor, însă predomină cantitativ în fructe. Concentrația și tipul acizilor organici pot varia în funcție de specie, de condițiile de mediu și de stadiul de dezvoltare al plantei. SCOPUL STUDIULUI. Analiza bibliografică a surselor naturale de acizi organici și a conținutului acestora în plantele medicinale. MATERIALE ȘI METODE. A fost efectuată o analiză bibliografică amplă asupra plantelor medicinale cu conținut de acizi organici, folosind diverse metode de căutare și baze de date științifice, precum: PubMed, ScienceDirect, SpringerNature și Google Scholar. REZULTATE. În rândul acizilor organici cel mai frecvent întâlniți în plantele medicinale se numără:citric, malic, tartric, fumaric,succinic, oxalic și ascorbic. Plantele din familia Rosaceae constituie o sursă valoroasă de acid ascorbic, printre cele mai reprezentative specii numărându-se: măceșul, fragul de pădure, murul, zmeurul, aronia, coacăzul negru, caisul, cireșul, piersicul, mărul și părul. Măceșul (Rosa canina) se remarcă printr-un conținut ridicat de acizi organici, dintre care: acid malic (4,39%), acid ascorbic (4%), acid citric (3,15%), acid succinic (2,46%) și acid oxalic (0,62%); în cazul coacăzului negru (Ribes nigrum), acizii organici reprezintă 50,98%. Familia Rutaceae este recunoscută pe scară largă pentru conținutul ridicat de acid citric, în special genul Citrus, cu reprezentanți precum portocalul, lămâiul, mandarinul și grepfrutul. Rodia (Punica granatum) este de asemenea bogată în acid citric. Studiile au evidențiat că tomatele (Lycopersicon esculentum) se remarcă prin conținutul semnificativ de acid ascorbic și acid fumaric. Din frunze de pătlagină mare (Plantago major) au fost izolați următorii acizi organici: fumaric, sinapic, vanilic, p-hidroxibenzoic, ferulic, p-cumarinic, gentisic, salicilic, benzoic, cinamic și metilcafeic. Acizii organici reprezintă aproximativ 3% din substanța uscată a frunzelor de ceai (Camellia sinensis), iar compoziția și conținutul lor variază în funcție de tipul de ceai. Aceștia participă în metabolismul plantei, reglează absorbția nutrienților și creșterea, contribuie la aroma și calitatea gustului ceaiului. CONCLUZII. Prezența și diversitatea acizilor organici în plantele medicinale reflectă potențialul lor terapeutic extins. Variabilitatea concentrației și tipului acizilor în funcție de specie subliniază complexitatea compoziției chimice a acestor plante. Astfel, cunoașterea profilului acizilor organici este importantă pentru valorificarea terapeutică și nutrițională a plantelor medicinale.