Compoziția chimică și fitoterapia speciei Galium aparine

Abstract

INTRODUCERE. Specia Galium aparine, numită în popor lipicioasă, este o plantă pe larg răspândită pe teritoriul Europei, Asiei și Americii de Nord. Pe teritoriul Republicii Moldova specia este răspândită ca o plantă ruderală invazivă, ce crește ȋn păduri, sub coronament, lunci, terenuri cultivate, ȋn deosebi cu culturi de primăvară. SCOPUL STUDIULUI. Evaluarea compoziției chimice și utilizarea în fitoterapie a speciei G. aparine. MATERIAL ȘI METODE. Au fost evaluate sursele bibliografice și publicațiile relevante privind compoziția chimică și utilizarea în fitoterapie a speciei G. aparine. REZULTATE. În medicina tradițională, din organele plantei cel mai frecvent se foloseau părțile aeriene, mai rar rădăcina, semințele sau planta în întregime. Părțile aeriene ale speciei G. aparine sunt bogate în substanțe active, precum: flavonoide (quercetină, dihidroquercetină, rutină, hiperozidă, izoquercetrină, kaempferol, astragalină, epicatechină, neohesperidină, luteolină, luteolină-7-O-diglucozidă și apigenină), acizi fenolcarbonici și hidroxicinamici (clorogenic, cafeic, cumaric, ferulic, vanilic, 3,4-dihidroxibenzoic, p-hidroxicinamic, galic, acid 4-hidroxitruxilic, caftaric și gentisic), substanțe tanante (acid tanic), alcaloizi (protopină, harmină, vasicinonă, lhidroxipeganină și 8-hidroxi-2,3-dihidrodesoxipeganină), antrachinone (nordamnacantal), cumarine (scopoletină), iridoide (acid asperulosidic și 10-deacetilasperulosidic, monotropeină, asperulosidă, acumină și aucubină), saponine (betulin, lupeol, acid euscafic, termentic, oleanolic și ursolic), steroli (colesterol, campesterol, stigmasterol, sitosterol, daucosterol, delta-[5]-avenasterol, delta-[7]stigmasterol și delta-[7]-avenasterol), uleiuri volatile, pigmenți carotenoidici și clorofilieni. Datorită compușilor prezenți în organele plantei, lipicioasa este utilizată în fitoterapia multor popoare ca remediu: antibacterian, fiind demonstrată activitatea antimicrobiană a speciei împotriva bacteriilor gram-pozitive și gram-negative (Staphylococcus aureus, S. typhimurium, Listeria monocytogenes, Escherichia coli) și antifungic (Candida albicans), antioxidant, hepatoprotector, hemostatic, coleretic, antipiretic, antiinflamator, diuretic, antispastic, antitumoral. Sucul din plantă era prescris pentru medicația epilepsiei, iar pulberea – în afecțiuni hepatice, tumori, boli ginecologice. Semințele de lipicioasă se administrau, sub formă de decoct din rădăcini, ca hipotensiv și diuretic, iar în medicina tibetană – utilizat pentru tratarea pneumoniei. Extern, specia G. aparine era eficientă în diverse afecțiuni ale pielii: dermatomicoză, scabie, psoriazis, erupții cutanate, răni ușoare și arsuri, iar tinctura se folosea pentru frecții în reumatism, entorse, fracturi și hemoroizi. CONCLUZII. Fitoterapia constituie cea mai veche formă de practică terapeutică documentată în istoria umanității. Specia G. aparine s-a dovedit a fi de interes științific, datorită profilului său fitochimic complex și diversității de metaboliți secundari, resursă promițătoare pentru dezvoltarea de produse farmaceutice moderne, iar două treimi dintre substanțele chimice nou identificate anual sunt de origine vegetală, ce confirmă importanța regnului vegetal ca sursă de compuși bioactivi cu potențial farmacologic.