Plante medicinale cu potențial citotoxic

Abstract

INTRODUCERE. Afecțiunile canceroase devin tot mai agresive în ultimii ani și în acest sens cercetătorii caută în permanență soluții noi, compatibile cu organismul uman și minore în prezentarea reacțiilor adverse. Astfel, abordarea modernă presupune studiul amplu al compușilor chimici din plantele medicinale cu potențial citotoxic, cu scopul de a susține cercetarea preclinicӑ în dezvoltarea de terapii oncologice alternative sau complementare. SCOPUL STUDIULUI. Lucrarea se bazează pe o analiză documentară extinsă a studiilor publicate în literatura științifică de specialitate, cu accent pe testările in vitro și in vivo ale extractelor vegetale și ale compușilor izolați care manifestă acțiune citotoxică. MATERIAL ȘI METODE. Au fost supuse analizei și cercetării științifice articole (cca 40) de pe platforme, precum Google Scholar, Science Direct, PubMed. REZULTATE. Au fost analizate specii de plante medicinale, precum Catharanthus roseus (L.) G.Don., Taxus brevifolia Nutt., Curcuma longa L., Artemisia annua L., A. absinthium L., Podophyllum peltatum L., Centaurea aucheri (DC.) Wagenitz, Primula auricula L. și Barleria grandiflora Dalzell, care sunt cercetate pentru conținutul lor în alcaloizi, terpenoide, flavonoide, saponozide și lactone sescviterpenice. Activitatea citotoxică a fost evaluată în funcție de IC₅₀ (concentrația de inhibiție), inducerea apoptozei, oprirea ciclului celular și specificitatea față de celulele tumorale. Datele analizate indică faptul că mai multe extracte vegetale și compuși izolați prezintă activitate citotoxică semnificativă asupra unui spectru larg de linii celulare canceroase, inclusiv cancer de sân (MCF-7), colon (HT-29), plămân (A549) și hepatocarcinom (HepG2). De exemplu, vinblastina și vincristina din C. roseus inhibă mitozа celulară, iar taxolul din T. brevifolia stabilizează microtubulii, ducând la moarte celulară programată. Curcumina din C. longa s-a dovedit a avea un efect pro-apoptotic prin modularea căilor semnalizatoare NF-κB și p53. S-a constatat că C. aucheri și P. auricula prezintă activitate citotoxică pe rinichi bovin normal și pe patru linii celulare de cancer uman. Extractele vegetale cu cea mai înaltă eficacitate pe linii celulare de tip K-562 au fost cele de A. absinthium (86%) și A. annua (28%). Extractele din B. grandiflora au manifestat activitate antitumorală in vitro și in vivo pe linii celulare de limfom ascitic Dalton (DLA), A-549 și Vero. clinică CONCLUZII. Plantele medicinale reprezintă o sursă promițătoare de agenți citotoxici naturali, cu potențial real de utilizare în oncologie. Deși numeroase rezultate preclinice sunt încurajatoare, utilizarea a acestora necesită cercetări suplimentare privind selectivitatea, biodisponibilitatea și siguranța pe termen lung. Integrarea studiilor etnobotanice cu cele farmaceutice este esențială pentru valorificarea responsabilă și eficientă a fitoterapiei anticancer.