Antioxidanții – relevanța pentru aplicații terapeutice

Abstract

INTRODUCERE. Antioxidanții sunt produși care se evidențiază tot mai mult ca agenți profilactici și terapeutici în terapia complementară a diverselor afecțiuni, care previn daunele provocate de radicalii liberi, sau speciile reactive de oxigen. Numeroase boli precum cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare, bolile autoimune, tulburările neurodegenerative și îmbătrânirea sunt cauzate de radicalii liberi. De-a lungul timpului, plantele medicinale precum: albăstrelele (Centaurea cyanus), lămâia (Citrus limon), fasolea (Phaseolus vulgaris), porumbul (Zea mays), au constituit sursa principală de antioxidanți, contribuind la protecția împotriva stresului oxidativ celular. SCOPUL STUDIULUI. Sintetizarea datelor despre mecanismele de acțiune a antioxidanților și rolul lor în menținerea homeostaziei redox în organism. MATERIAL ȘI METODE. Studiul bibliografic cu utilizarea bazelor de date științifice precum: PubMed, Scopus, Google Scholar. REZULTATE. Studiile științifice evidențiază interacțiunea sinergică dintre antioxidanții endogeni și exogeni în menținerea echilibrului oxidativ. Astfel, dozele excesive de vitamina C (> 3000 mg/zi) pot favoriza formarea calculilor renali, iar interacțiunea acesteia cu acid duce la excreția excesivă de acid uric (endogen) și la eroziunea smalțului dentar. Supradozajul cu vitamina A (<3200 mg per kg), poate cauza oboseală, dureri la nivelul sânilor, tulburări tiroidiene și digestive. Excesul de β-caroten a fost asociat cu incidența crescută a accidentelor vasculare cerebrale și a cancerului pulmonar la fumători. Studiile confirmă, că exercițiile fizice intense determină producerea radicalilor liberi, iar suplimentarea cu antioxidanți poate reduce leziunile musculare. S-a constatat faptul că plantele au fost înzestrate cu capacitatea de a sintetiza antioxidanții non-enzimatici în condiții de stres, printre care vitamina C (ajută la regenerarea pigmenților antioxidanți, carotenoizilor), vitamina E (scut contra peroxidării lipidice), acizii fenolici și taninurile, care au fost identificați in vitro ca agenți eliminatori ai radicalilor liberi,agenți reducători și chelatori de metale. Astfel, vitaminele E și C, seleniul și coenzima Q10, s-au dovedit a fi principalii antioxidanți cu rol de protecție. CONCLUZII. Din punct de vedere științific, antioxidanții au devenit importanți datorită beneficiilor sale antiinflamatoare și anti-îmbătrânire. Datorită investigațiilor in vitro și in vivo, rolul enzimelor antioxidante este mare, fapt ce a dus la rezultate pozitive în utilizarea acestora în farmacologie, medicină și cosmetică. În present, utilizarea antioxidanților prin aport alimentar natural, precum și sub formă de suplimentele, ca o sursă pentru prevenirea diferitor boli, ocupă un rol important în domeniul sănătății. Plantele medicinale și alimentația bogată în antioxidanți constituie o sursă cu potențial terapeutic crescut, care au fost valorificate atât în fitoterapie, cât și în industria farmaceutică.