O patologie fără frontiere – malaria în urgențele pediatrice

Abstract

Introducere Intensificarea călătoriilor internaționale, generează importul unor boli tropicale în țări neendemice din zone temperate. Malaria este una dintre cele mai importante boli infecțioase la nivel mondial, cu potențial evolutiv sever și risc vital în absența diagnosticului și tratamentului precoce. Malaria poate constitui o provocare în Unitățile de Primire Urgențe pediatrice din zonele neendemice, datorită manifestărilor nespecifice și experienței limitate în managementul bolilor tropicale. Materiale și metode Pentru realizarea acestui studiu am utilizat date actuale privind incidența malariei la nivel mondial. În plus am analizat cazurile înregistrate în ultimii 25 de ani în Unitatea de Primiri Urgențe Pediatrice dintr-un spital universitar, din regiunea de Nord-Est a României. Am identificat în martie 2026, trei cazuri unice, frați reveniți în România după un sejur de 2 luni într-o zonă endemică din Africa Sub-Sahariană (Burundi). Am utilizat baza electronică de date pacienți și fișele medicale ale pacienților. Rezultate Conform World Health Organization în anul 2024 s-au înregistrat aproximativ 282 milioane de cazuri de malarie și 610.000 de decese cauzate de malarie. 94% din cazurile de malarie se înregistrează în Africa Sub-Sahariană. România nu este o țară endemică pentru malarie. Transmiterea locală a fost eliminată în anul 1967, iar întreaga WHO European Region este considerată liberă de malarie din 2015. Numărul anual de cazuri în Romania este redus, variind de la un an la altul și toate sunt din import, însă creșterea mobilității internaționale și schimbările climatice impun menținerea supravegherii epidemiologice. Simptomatologia celor 3 frați admiși în urgență la scurt timp (24-72 ore) de la întoarcerea din Burundi a fost nespecifică. Anamneza epidemiologică a stabilit investigațiile paraclinice care au confirmat diagnosticul. CDC recomandă pentru călătoriile în Burundi chimioprofilaxie antimalarică, deorece riscul de malarie este în întreaga țară, indiferent de sezon. Menționăm că părinții nu au anticipat riscurile și implicit nu au fost consiliați de medicii de familie, pediatri și/sau infecționiști/epidemiologi specialiști în boli tropicale privind necesitatea chimioprevenției. În contextul menționat și prezentarea la Unitatea de Primire Urgențe relativ tardivă (la 2-3 zile) de la apariția febrei și manifestărilor digestive a impus transferul în centru specializat de Boli Tropicale. Evoluția a fost favorabilă, dar aceste cazuri extrem de rare subliniază necesitatea includerii malariei în diagnosticul diferențial al oricărui copil febril care se întoarce dintr-o zonă endemică, chiar și atunci când tabloul clinic este dominat de manifestări digestive nespecifice, necesitatea educației medicale continue, inclusiv a părinților. Concluzii Malaria trebuie inclusă în diagnosticul diferențial al oricărui copil care se prezintă în serviciul de urgență cu febră și antecedente epidemiologice sugestive. Călătoriilor internaționale transformă malaria într-o patologie „fără frontiere”. Anamneza atentă privind istoricul de călătorie, suspiciunea clinică precoce, accesul rapid la metode de diagnostic si terapie sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe.