Repere de diagnosic endoscopic si pH-metrie nictemerala ale refluxului gastro-esofagian patologic la copii

Abstract

Rezumat Diagnosticul refluxului gastro-esofagian patologic presupune o evaluare complexa a pacientului pediatric prin prelevarea detaliata a anamnesticului cu intepretarea detaliata a manifestările clinice si utilizarea examenelor complementare explorative ale tractului digestiv superior (de ex. pH metria prelungita 24 ore, endoscopia tractului digestiv superior, manometria etc.). Actualmente, examenul pH metric prelungit al segmentului esogastric este considerat standardul de aur in diagnosticul refluxului gastro-esofagian patologic. De mentiont, ca pentru diagnosticul refluxului gastro-esofagian patologic complicat cu esofagita de reflux, endoscopia tractului digestiv superior este examenul de prima linie care permite obiectivizarea dereglarilor de motilitate, aprecierea prezentei unor defecte structurale ale jonctiunii eso-gastrice si cel mai important aprecierea leziunilor induse de refluatul gastric sau duodeno-gastral asupra mucoasei esofagiene. Introducere Refluxul gastro-esofagian reprezintă una dintre cele mai frecvente tulburări ale sistemului digestiv superior, având ca expresie clinică simptome esofagiene diverse. In populaţia de copii cu afecţiuni digestive RGE constituie 18-25% si poate fi fiziologic (barieră antireflux nefuncţională) sau patologic (mecanismele antireflux sunt incomplete). RGE patologic constituie o expresie clinică a bolii de reflux gastroesofagiene (BRGE) si acesta notiune poate fi utilizata la toate persoanele ce se supun riscului complicaţiilor refluxului gastroesofagian s-au suportă modificări ale calităţii vieţii condiţionate de reflux.Esofagita de reflux este o complicaţie a RGE şi presupune instalarea frecventă a leziunilor inflamatorii în mucoasa esofagiană. Scopul. Explorarea diagnostica a refluxului gastro-esofagian patologic la copii prin utilizarea examenului endoscopic şi pH-metriei gastro-esofagiene prelungite 24 ore, cu aprecierea particularitatilor variantei erozive sau non-erozive ale bolii de reflux gastroesofagian. Materiale și metode Diagnosticul de BRGE a fost stabilit la 41 copii prin examen asociat endoscopic și pH-metrie gastro-esofagiană prelungită 24 ore, dintre care varianta erozivă a BRGE a fost confirmată la 60,9%(25) din copii și varianta nonerozivă - 39,1%(16) copii. Vârsta medie a copiilor a constituit 7,78±0,68 ani, raportul de gender fiind proporţional (b:f 51,3%:48,7%). Examenul pH metric prelungit timp 24 ore sa efectuat cu pH-metrul portabil «Гастроскан-24» în condiții de mobilitate deplină a pacientului și activitate zilnică obișnuită. Explorarea endoscopică a tractului digestiv superior s-a efectuat cu endoscopul pediatric model Olympus GIF XQ20. Rezultate. În urma efectuării unui studiu complex cu valorificarea examenului endoscopic și a pH-metriei gastro-esofagiene 24 ore, lotul de copii cu BRGE a fost repartizat în 2 subloturi, respectiv varianta endoscopic pozitivă 25 copii (60,9%) și non erozivă 16 copii (39,1%). În lotul de copii cu varianta non-erozivă a BRGE ponderea refluxului alcalin este 62,5% comparativ cu 37,5% pentru refluxul acid (p<0,05), iar în lotul de copii cu esofagita de reflux frecvența lor este aproape egală (52% pentru refluxul acid și 48% refluxul alcalin). În dependență de gender băieții sunt mai predispuși de a avea un reflux acid atestat în 63,15% comparativ cu fetele 36,85%(p). Totodată, pentru refluxul alcalin raportul este inversat, ponderea pentru fete s-a constatat în 59,09% cazuri și 40,9% pentru băieți. Vizavi de prezența esofagitei se determină o repartizare 56% in randul băieților și 44 la fete. Concluzii. Frecvența leziunilor erozive ale mucoasei esofagiene creşte odată cu predominarea în refluatul gastro-esofagian al conținului agresiv acid, iar refluatul alcalin favorizează inducerea variantei non erozive ale BRGE și necesitatea de explorare suplimentară prin pH-metrie prelungită a esofagului pentru confirmarea diagnosticului de RGEP.

Abstract The diagnosis of pathological gastroesophageal reflux (GER) requires a comprehensive evaluation of pediatric patients, including detailed medical history assessment, careful interpretation of clinical manifestations, and the use of complementary diagnostic investigations of the upper gastrointestinal tract, such as 24- hour esophageal pH monitoring, upper gastrointestinal endoscopy, and esophageal manometry. Currently, prolonged esophageal pH monitoring is considered the gold standard for the diagnosis of pathological gastroesophageal reflux. In cases complicated by reflux esophagitis, upper gastrointestinal endoscopy remains the first-line diagnostic modality, allowing objective assessment of motility disorders, identification of structural abnormalities at the esophagogastric junction, and evaluation of mucosal injury caused by gastric or duodeno-gastro-esophageal reflux. Introduction. Gastroesophageal reflux (GER) is one of the most common disorders of the upper gastrointestinal tract and may present with a wide spectrum of esophageal symptoms. Among pediatric patients with digestive disorders, GER accounts for approximately 18–25% of cases and may be either physiological, resulting from an immature or transiently ineffective antireflux barrier, or pathological, when antireflux mechanisms are impaired. Pathological GER represents the clinical manifestation of gastroesophageal reflux disease (GERD), a condition associated with an increased risk of reflux-related complications and impaired quality of life. Reflux esophagitis is a common complication of GERD and is characterized by inflammatory damage to esophageal mucosa. Objective. To evaluate pathological gastroesophageal reflux in children using upper gastrointestinal endoscopy and 24-hour esophageal pH monitoring, with particular emphasis on the characteristics of erosive and non-erosive forms of gastroesophageal reflux disease. Materials and Methods. A total of 41 children were diagnosed with GERD based on combined endoscopic examination and 24-hour esophageal pH monitoring. The erosive form of GERD was confirmed in 25 patients (60.9%), whereas the non-erosive form was identified in 16 patients (39.1%). The mean age of the study population was 7.78 ± 0.68 years. The gender distribution was balanced, with males accounting for 51.3% and females for 48.7% of participants. Twenty-four-hour pH monitoring was performed using the portable Gastroscan-24 system under conditions of unrestricted mobility and normal daily activity. Upper gastrointestinal endoscopy was conducted using an Olympus GIF-XQ20 pediatric endoscope. Results. Based on the combined endoscopic and 24-hour pH-monitoring findings, children with GERD were classified into two groups: an endoscopy-positive (erosive) GERD group comprising 25 patients (60.9%) and a non-erosive GERD group comprising 16 patients (39.1%). Among children with non-erosive GERD, alkaline reflux (duodeno-gastro-esophageal) predominated, accounting for 62.5% of cases, compared with 37.5% for acid reflux (p < 0.05). In contrast, among children with reflux esophagitis, the prevalence of acid and alkaline reflux was nearly equivalent, accounting for 52% and 48% of cases, respectively. Gender-specific analysis demonstrated that acid reflux was more frequently observed in boys (63.15%) than in girls (36.85%). Conversely, duodeno-gastro-esophageal reflux was more common among girls (59.09%) than boys (40.9%). The prevalence of reflux esophagitis was higher among boys, who accounted for 56% of cases, compared with 44% among girls. Conclusions. The frequency of erosive esophageal mucosal lesions increases with the predominance of acidic gastroesophageal refluxate. In contrast, duodeno-gastro-esophageal reflux appears to be associated with the non-erosive form of GERD. These findings support the importance of prolonged esophageal pH monitoring as an additional diagnostic tool for confirming pathological gastroesophageal reflux, particularly in patients with non-erosive disease.