Obstrucția bronșică prin corp străin la copil: importanța anamnezei și a bronhoscopiei precoce

Abstract

REZUMAT Introducere: Aspirația corpilor străini traheobronșici reprezintă o urgență pediatrică cu potențial evolutiv sever, întâlnită predominant la copilul mic. Diagnosticul devine dificil atunci când episodul de aspirație nu este relatat, iar simptomatologia se manifestă prin tuse persistentă, wheezing sau infecții respiratorii recurente. Corpii străini organici, în special fragmentele alimentare, pot produce obstrucție bronșică, inflamație locală, retenție de secreții și endobronșită secundară. Scopul lucrării: Prezentarea unui caz clinic de aspirație a fragmentelor de arahide la un copil de 1 an și 10 luni, cu evoluție prelungită, manifestări respiratorii persistente și diagnostic stabilit prin bronhoscopie rigidă. Materiale și metode: A fost analizat retrospectiv cazul unui copil internat în secția Pneumologie a IMSP Institutul Mamei și Copilului cu sindrom obstructiv respirator sever și suspiciune de corp străin traheobronșic. Evaluarea a inclus analiza datelor anamnestice, clinice, biologice, radiologice, tomografice și bronhoscopice, cu interpretarea cazului prin raportare la literatura actuală privind aspirația corpilor străini la copil. Rezultate: Copilul a prezentat o evoluție de aproximativ 4 luni, debutată prin tuse uscată persistentă, interpretată inițial ca pneumonie severă. Ulterior au apărut wheezing, dispnee expiratorie și respirație zgomotoasă, fără episod cert de sufocare relatat de familie. La internare s-au constatat semne clinice unilaterale de obstrucție bronșică: diminuarea excursiei respiratorii a hemitoracelui stâng, hipersonoritate la percuție și abolirea murmurului vezicular pe stânga. Radiografia toracică a evidențiat hiperinflație pulmonară stângă și deplasare mediastinală discretă spre dreapta. Bronhoscopia rigidă de urgență a confirmat obstrucția aproape completă a bronhului principal stâng prin multiple fragmente de arahide, asociată cu un fragment suplimentar în bronhul principal drept și endobronșită bilaterală cataral-purulentă. Extragerea endoscopică, urmată de tratament antiinflamator, antibiotic și bronholavaj terapeutic, a determinat ameliorare clinică și radiologică semnificativă. Concluzii: Cazul evidențiază necesitatea menținerii suspiciunii de corp străin endobronșic la copilul mic cu tuse persistentă, wheezing unilateral sau lipsă de răspuns la tratamentul standard al pneumoniei și sindromului bronhoobstructiv. Bronhoscopia rigidă rămâne metoda de referință pentru confirmarea diagnosticului și tratamentul definitiv, iar intervenția precoce reduce riscul complicațiilor inflamatorii și structurale pulmonare.