Particularitățile afectării cardiovasculare la nou-născuții cu hidrops fetal non-imun

Abstract

Introducere. Hidropsul fetal non-imun (HFNI) reprezintă expresia finală a insuficienței cardiace fetale și a decompensării hemodinamice intrauterine, fiind asociat cu mortalitate perinatală ridicată. Deși malformațiile cardiace congenitale (MCC) sunt recunoscute printre principalele cauze ale HFNI, impactul modificărilor cardiovasculare funcționale asupra prognosticului neonatal rămâne insuficient caracterizat. Scopul studiului. Evaluarea particularităților afectării cardiovasculare la nounăscuții cu HFNI și identificarea potențialilor markeri de prognostic nefavorabil. Materiale și metode. A fost realizat un studiu retrospectiv descriptiv al nounăscuților cu HFNI internați în IMSP Institutul Mamei și Copilului în perioada 2018– 2025. Din totalul de 39 cazuri de HFNI, 11 au prezentat afectare cardiovasculară. Au fost analizate modificările cardiace structurale și funcționale, indicele cardio-toracic (ICT), hipertensiunea pulmonară (HTP), tulburările de ritm și evoluția neonatală. Rezultate. Din cele 11 cazuri analizate, 6 (54,5%) au supraviețuit, iar 5 (45,5%) au decedat. Anomalii ecocardiografice au fost identificate la 10 pacienți (90,9%), HTP la 5 (45,5%), iar tahicardie supraventriculară paroxistică la 2 (18,2%). O singură MCC critică – atrezie tricuspidiană asociată cu atrezie pulmonară – a fost diagnosticată antenatal și s-a soldat cu deces neonatal precoce. Cardiomegalia (ICT >0,60) a fost prezentă la 6 din 8 pacienți examinați radiologic (75%), iar toate cazurile cu ICT cuprins între 0,71 și 0,81 au avut evoluție letală. Hipertensiunea pulmonară severă și insuficiența valvulară semnificativă au fost observate predominant la pacienții cu prognostic nefavorabil. Discuții. Datele obținute sugerează că severitatea disfuncției cardiovasculare poate avea o relevanță prognostică mai mare decât simpla prezență a unei MCC structurale. Faptul că majoritatea pacienților au prezentat modificări funcționale cardiovasculare, în timp ce doar un caz a avut o MCC critică, susține ipoteza că insuficiența cardiacă fetală, remodelarea cardiacă progresivă și creșterea postîncărcării ventriculare pot reprezenta mecanisme centrale în dezvoltarea HFNI. Asocierea constantă dintre cardiomegalia severă (ICT 0,71–0,81) și mortalitatea neonatală sugerează că ICT ar putea constitui un marker imagistic accesibil pentru stratificarea riscului. În plus, asocierea HTP severe cu evoluția letală indică persistența unei afectări hemodinamice majore după naștere. Din perspectiva chirurgiei cardiovasculare pediatrice, identificarea prenatală a MCC critice permite centralizarea cazurilor în centre specializate și optimizarea momentului intervenției cardiochirurgicale. În era chirurgiei neonatale moderne și a strategiilor hibride, supraviețuirea unor pacienți cu HFNI de cauză cardiacă depinde tot mai mult de diagnosticul prenatal și de integrarea precoce într-un circuit multidisciplinar specializat. Concluzii. Afectarea cardiovasculară a fost prezentă la peste un sfert dintre nounăscuții cu HFNI și s-a asociat cu mortalitate neonatală semnificativă. Rezultatele sugerează că cardiomegalia severă, hipertensiunea pulmonară avansată și disfuncția cardiovasculară progresivă pot reprezenta markeri de prognostic nefavorabil, independent de prezența unei MCC critice. Validarea acestor observații pe loturi mai mari ar putea contribui la dezvoltarea unor modele de stratificare precoce a riscului și la optimizarea selecției pacienților pentru management cardiochirurgical specializat.