|
- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- 1. COLECȚIA INSTITUȚIONALĂ
- ANALE ȘTIINȚIFICE USMF “NICOLAE TESTEMIȚANU”
- Anale științifice USMF “Nicolae Testemițanu”, 2010, Ediția a XI-a
- Volumul 3
- Psihiatrie, narcologie
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/4226
Title: | Psihopatologia stărilor reziduale în schizofrenie |
Other Titles: | Psychopathology of defective conditions in schizophrenia |
Authors: | Boronin, Larisa Nacu, A.A. Nacu, A.G. Revenco, M. Nastas, Igor Boşneaga, Emilia |
Issue Date: | 2010 |
Publisher: | CEP Medicina |
Citation: | BORONIN, Larisa, NACU, A.A. et al. Psihopatologia stărilor reziduale în schizofrenie. In: Anale Ştiințifice ale USMF “Nicolae Testemiţanu”. Ed. a 11-a. Chișinău: CEP Medicina, 2010, vol. 3: Probleme actuale in medicina interna, pp. 610-613 |
Abstract: | The concept of residual state in schizophrenia doesn’t have a well-established definition according to up-to-date principles. The clinical description limits its attention to the recognition of the classic triad of symptoms revealed by Kraepelin in 1913 as: intellectual decay, aboulia and prostration, pseudo-psychopathic disturbances. In the development of residual states three factors were observed: clinical-dynamic, exogenous and endogenous factors. As syndromes 16 types of residual states were distinguished. The development of the residual states comprises three continuous stages: the primary stage, the stage of determination of “negative” symptoms, the stage of constant residual disturbances. In conclusion, we should remark that this concept needs a continuous investigation, because the present bibliography doesn’t assess the definitive adequate clinical-dynamic for these conditions present in schizophrenia.
Noţiunea de stare reziduală în schizofrenie, în conceptele actuale nu are o definiţie bine structurată. Descrierea clinică se reduce la constatarea triadei clasice de simptome elaborată de Kraepelin în 1913: Scădere intelectuală, abulie şi anergie, tulburări pseudopsihopatice. În evoluarea stărilor reziduale se pot constata 3 factori: clinico-dinamici, endogeni şi exogeni. Sub aspect sindromologic se deosebesc 16 tipuri de stări reziduale (Leonhard, 1957). Evoluţia stărilor reziduale reprezintă 3 etape consecutive: Etapa iniţială, etapa stabilirii simptomelor „negative” , etapa tulburărilor reziduale constante. În concluzii, sursele bibliografice nu oferă suficiente criterii definitorii şi clinico-evolutive asupra acestor stări evolutive din schizofrenie, fapt pentru care necesită investigaţii în continuare. |
URI: | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/4226 |
Appears in Collections: | Psihiatrie, narcologie
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|