|
- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- 1. COLECȚIA INSTITUȚIONALĂ
- ANALE ȘTIINȚIFICE USMF “NICOLAE TESTEMIȚANU”
- Anale științifice USMF “Nicolae Testemițanu”, 2011, Ediția a XII-a
- Volumul 3
- Psihiatrie, narcologie
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/4532
Title: | Psihoterapia comportamentului autolitic în tulburările depressive |
Other Titles: | Psychotherapy of autolytic behavior in depressive disorders |
Authors: | Cărăuşu, Ghenadie Plăcintă, Irina |
Issue Date: | 2011 |
Publisher: | CEP Medicina |
Citation: | CĂRĂUŞU, Ghenadie, PLĂCINTĂ, Irina. Psihoterapia comportamentului autolitic în tulburările depressive. In: Anale ştiinţifice ale USMF “Nicolae Testemiţanu”. Ed. a 12-a. Chişinau: СEP Medicina, 2011, vol. 3: Probleme actuale în medicina internă, pp. 526-535. |
Abstract: | The aim of this work consists in studying the phenomenon of suicide in resistant
depression, to evaluate the factors in triggering suicidal attempts, development the behavior of
psychotherapeutic treatment of patients. The study conducted on a group of 36 patients showed
that the most important factor for suicide attempt was the feeling of despair. Risk factors for
suicide attempts were: younger age, unmarried marital status, the social status of unemployed,
somatic diseases, repeated admissions to psychiatric hospitals, material and existential crises.
The main target of therapy consisted of teaching the patient to think of other ways to solve the
problem. During therapy patients were aware that sudden acute suicidal impulses should not be
interpreted as a sign of inefficiency therapy.
Scopul lucrării constă în studierea fenomenului suicidar în depresiile rezistente, evaluarea
factorilor în declanşarea tentativelor de sinucidere, elaborarea conduitei de tratament
psihoterapeutic a pacienţilor. Studiul efectuat pe un lot de 36 paciente a demonstrat că cel mai
important factor al tentativei suicidare a fost sentimentul de deznădejde. Factorii de risc pentru
tentativele de suicid au fost: vârsta tânără, statutul marital de necăsătorită, statutul social de
neangajat/ şomer, bolile somatice, internările repetate în spitalele de psihiatrie, crizele materiale
şi existenţiale. Ţinta principală a terapiei a constat în învăţarea pacientului să se gîndească la alte
metode de a rezolva problema. Pe parcursul terapiei pacienţii au fost preveniţi că o acutizare
subită a impulsurilor suicidare nu trebuie interpretată ca un semn al ineficienţei terapiei. |
URI: | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/4532 |
Appears in Collections: | Psihiatrie, narcologie
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|