Endocardita infecţioasă cu hemoculturi negative

Abstract

Infective endocarditis represents an annual incidence of 3-9 cases per 100,000 population. Male / female ratio is 2:1. Patients with prosthetic valves, intracardiac devices, congenital heart disease, or recurrence of infectious endocarditis, develops more frequent IE, 27% -50% patients didn’t have history of predisposing cardiac diseases. Diagnosis IE establishment requires two major DUKE criteria: pathogen detection in three blood cultures and echocardiographic demonstration of endocardial involvement in the infectious process. Incidence of negative blood cultures IE remains high, especially in countries with poorly developed economies (> 50%), which is explained by unjustified antimicrobial medicines intaking, inadequate doses, before the IE diagnosis establishing, or impossibility of specific microorganisms collecting, that can develop IE (mycoplasma, bartonela, fungi, etc). Causative pathogen detection delay negatively influences the evolution and prognosis of disease, causing shortness of early appropriate treatment, according to the antibioticogram. We present a clinical case of IE with negative blood cultures, late diagnosis, which needed an empirical long-term antibacterial therapy with valvular reprotezation.

Endocardita infecţioasă prezintă o incidenţă anuală de 3-9 cazuri la 100.000 populaţie. Raportul barbaţi/femei este de 2:1. Pacienţii cu proteze valvulare, dispozitive intracardiace, cardiopatii congenitale, sau recurenţă de endocardita infectioasă, dezvoltă mai frecvent EI, iar 27%-50% din pacienţi nu au antecedente cunoscute de patologii cardiace predispozante. Stabilirea diagnosticului cert de EI necesită 2 criterii majore DUKE: depistarea agentului patogen în 3 hemoculturi şi demonstrarea ecocardiografică a implicării endocardului în procesul infecţios. Incidenţa EI cu hemocultură negativă rămâne înaltă, mai cu seamă în tările cu o economie slab dezvoltată (> 50%), care se explică prin administrarea nejustificată a preparatelor antimicrobiene, în doze neadecvate, înainte de stabilirea diagnosticului de EI, sau de imposibilitatea de a preleva microorganisme specifice, care pot dezvolta EI (micoplasma, bartonela, fungii,etc.). Temporizarea depistării agentul patogen cauzativ influenţează negativ evoluţia şi pronosticul maladiei, provoacă dificultăţi de tratament adecvat precoce, conform antibioticogramei. Prezentăm un caz clinic de EI cu hemoculturi negative, diagnosticat tardiv, care a a necesitat tratament antibacterian empiric, de lungă durată cu reprotezare valvulară.