Оптимизация лечения больных хронической сердечной недостаточностью с низкой фракцией выброса левого желудочка

Abstract

The author studied 60 patients between the ages of 48 and 72 years (average age – 62.2 ± 8.4) with chronic heart failure (CHF) of II-IV functional class (FC) and the ejection fraction of the left ventricle (LV) less then 45%, which worsened the ischemic cardiopathia. Patients were divided into three groups. The 1st group (n=20) took 50 mg of losartan once in 24 hours, the 2nd (n=20) – 10 mg of lisinopril in 24 hours and the 3rd group (n=20) – a combination consisting of losartan and lisinopril in a therapy program lasting 24 weeks. The combined therapy of losartan and lisinopril produced a greater reduction of the clinical symptoms of CHF in comparison with the monotherapies. The influence of losartan, angiotensin and their combination on the hemodynamics and morphofunctional parameters of the heart resulted in the diminishing of the left atrium and ventricle and the enhanced contractility of the left ventricle.

Scopul studiului a fost de a determina acţiunea antagonistului receptorilor angiotensinici AT I losartan, inhibitorului enzimei de conversie a angiotensinei lisinopril şi a asocierii lor asupra hemodinamicii şi a parametrilor morfofuncţionali ai cordului. Au fost examinaţi 60 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă cronică (ICC) clasa funcţională (CF) II-IV şi fracţia de ejecţie (FE) a ventriculului stâng < 45%, care agrava cardiopatia ischemică, şi vârsta cuprinsă între 48 şi 72 de ani (vârsta medie – 62,2 ± 8,4). Pacienţii au fost repartizaţi în 3 loturi: I lot (n=20) a primit losartan 50 mg în 24 de ore, lotul II (n=20) – lisinopril 10 mg în 24 ore şi lotul III (n=20) – asocierea dintre losartan şi lisinopril. Terapia a durat 24 de săptămâni. Tratamentul asociat (losartan + lisinopril) a determinat o scădere semnificativă a simptomaticii ICC, comparativ cu monoterapia preparatelor. Efectul losartanului, lisinoprilului şi al asocierii lor a consistat în micşorarea atriului şi ventriculului stângi şi în ameliorarea contractilităţii ventriculului stâng, efecte care au fost mai evidente la administrarea terapiei asociate.