Hipertensiunea arterială şi urgenţele hipertensive în populaţia Republicii Moldova

Abstract

Introducere. Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă afecţiune cardiovasculară, numărul hipertensivilor în întreaga lume depăşeşte un miliard, iar decesele anuale prin boala hipertensivă constituie 7,5 mln. Conform estimărilor Societăţii Internaţionale de Hipertensiune, hipertensiunea arterială este responsabilă de 13,5% din mortalitatea globală. Creşterea prevalenţei diabetului zaharat şi dislipidemiilor în populaţie, de rând cu creşterea numărului de persoane de vârsta a treia şi a modificării criteriilor de diagnostic a HTA a asigurat ascendenţa prevalenţei HTA în populaţia ţărilor din Estul Europei de la 20% la 30%. JNC 7 consideră că TA normală a unui individ peste 18 ani trebuie să fie mai mică de 120/80 mm Hg şi introduce un termen nou de prehipertensiune pentru valori cuprinse între 120-139/80-89 mm Hg, atrăgând atenţie că indivizii cu astfel de valori tensionale au un risc dublu de HTA. Datele obţinute din studiul Framingham au arătat că la pacienţii hipertensivi numărul accidentelor vasculare este de 4 ori mai mare, iar insuficienţa cardiacă de şase ori mai frecventă, în comparaţie cu subiecţii normotensivi. Hipertensiunea sistolică izolată, la cei în vârstă este, de asemenea, asociată cu complicaţii cardiovasculare şi cerebrovasculare crescute. Material, metode şi rezultate La 01.01.2011 populaţia adultă a Republicii Moldova constituia 2 814 824 de locuitori, numărul estimativ al persoanelor cu HTA, reieşind din prevalenţa de 30%, ar trebui să constituie 844 447 de bolnavi. Conform datelor statistice ale CNMS a MS, la evidenţă în cadrul AMP la 01.01.2012 se află 331 578 de bolnavi sau 11,8% din populaţia adultă. Din numărul de bolnavi aflaţi la evidenţă 237 293 (71,6%) bolnavi sunt cu HTA, 61 569 (18,6%) bolnavi au cardiopatie ischemică, însoţită de hipertensiune arterială şi 32 716 (13,8%) bolnavi cu boli cerebrovasculare însoţite de HTA. Astfel constatăm, că cei 237 293 de bolnavi aflaţi la evidenţă pentru supraveghere şi tratament constituie doar 39% din numărul estimat al hipertensivilor, raportat la 30% prevalenţă a HTA. Statisticile CNMS al MS atestă o dinamică descendentă a incidenţei patologiei cardiovasculare în populaţia Republicii Moldova de la 212,5 cazuri în a. 2005 la 169,1 cazuri în a. 2011. Incidenţa HTA a scăzut de la 113,5 în a. 2005 la 70,4 cazuri în a. 2011 la 10 mii de locuitori. Constatăm o scădere a depistării cazurilor noi de hipertensiune arterială şi cardiopatie ischemică însoţită de hipertensiune arterială. În aceiaşi perioadă de timp constatăm o prevalenţă în creştere a bolilor cerebrovasculare cu hipertensiune arterială de la 53,14 cazuri în a. 2006 la 109,5 cazuri în a. 2011, iar incidenţa de la 11,12 cazuri la 16,5 cazuri la 10 mii de locuitori. La 01.01.2012 în republică sunt atestaţi 39 004 bolnavi cu AVC însoţite de hipertensiune arterială, inclusiv 5 891 sunt cazuri noi de AVC. În acelaşi timp, în a. 2011 au decedat 5 986 bolnavi cu AVC, ceea ce constituie 168,0 cazuri la 100 mii de locuitori, situându-se pe locul 2 în structura mortalităţii după cardiopatia ischemică. Incidenţa IMA a crescut de la 5,07 cazuri în a. 2006 la 6,2 cazuri în a. 2011 la 10 mii de locuitori. Analiza mortalităţii cauzată de bolile aparatului circulator a demonstrat că din numărul total de 22 550 de decese, 92,7% revin cardiopatiei ischemice acute şi cronice, bolilor cerebrovasculare şi infarctului miocardic acut. Serviciul prespitalicesc AMU în a. 2011 a deservit 237 806 de urgenţe cardiovasculare, inclusiv 157 638 (66,3%) pe motiv de urgenţe hipertensive şi salturi hipertensive. Urgenţele hipertensive extreme au constituit 21 745 (13,7%), urgenţele hipertensive comune 82 914 (52,6%) şi hipertensiunea arterială şi salturile hipertensive 52 979 (33,6%). Cele mai frecvente manifestări clinice în cadrul urgenţelor hipertensive extreme înregistrate au fost dereglările de vedere 26%, cefaleea 16%, semnele cardiace 18%, semnele renale 12%, dispneea 6%. Constatăm de asemenea şi o creştere a ponderii solicitărilor Sindromului Coronarian Acut de la 21,4% în a. 2007 la 27,8% în a. 2011 pe fundal de hipertensiune arterială. La nivel de asistenţă medicală primară nu dispunem de o evidenţă a patologiei cardiovasculare pe categorii de vârste, pe sexe, cu evidenţierea HTA rezistente sau refractare la tratament, a numărului de persoane cu HTA esenţială şi secundară, a prezenţei diabetului zaharat, sindromului metabolic şi a dislipidemiilor, situaţie, care de rând cu nivelul nesatisfăcător de depistare influenţează negativ prognosticul, cât şi planificarea şi utilizarea eficientă a resurselor disponibile pentru organizarea asistenţei medicale acestor categorii de pacienţi. Concluzii Organizarea asistenţei medicale de urgenţă populaţiei cu hipertensiune arterială şi urgenţe hipertensive la nivel de asistenţă medicală primară, necesită o fortificare a activităţilor de depistare şi supraveghere medicală, având la evidenţă doar 39% din numărul total al populaţiei hipertensive din republică. 1. Evidenţa şi supravegherea pacienţilor cu HTA la medicul de familie necesită sistematizare pe categorii de vârste, sexe, forme cât şi a factorilor de risc şi patologiilor asociate pentru planificarea corectă a posibilităţilor de tratament. 2. Incidenţa înaltă a urgenţelor hipertensive în populaţia republicii constituie un barometru al calităţii supravegherii şi tratamentului acestor pacienţi la nivelul AMP. 3. Necesită fortificare rolul organizator-metodic al secţiilor consultative şi medicilor cardiologi în organizarea, evidenţa şi calitatea asistenţei medicale acordate.