Influenţa comparativă a coptizinei bisulfat şi berberinei bisulfat asupra evoluţiei hepatitei toxice acute: studiu experimental

Abstract

Rezumat. Introducere. Relatări despre efectele farmacologice şi toxicologice ale extractelor din rostopască se întâlnesc frecvent, însă, în foarte puţine lucrări se cercetează acţiunea alcaloizilor puri, preponderent ai berberinei bisulfat. Din aceste considerente, scopul cercetării actuale a fost evaluarea eficienţei coptizinei bisulfat asupra parametrilor hepatici în hepatita toxică experimentală, comparativ cu berberina bisulfat. Material şi metode. Este un studiu prospectiv, comparativ, experimental. Acordul Comitetului de Etică a Cercetării a fost obţinut. Au fost incluse 110 animale experimentale, sănătoase din punct de vedere medical, care nu au fost înrolate în alte studii ştiinţifice până la momentul cercetării preclinice şi cărora li s-a modelat hepatita toxică acută cu tetraclorură de carbon (CCl4) şi li s-a administrat coptizină bisulfat (coptizină) şi berberină bisulfat (berberină). Lotul martor a inclus câte 5 animale intacte, cărora li s-a administrat subcutanat ulei de măsline steril. După eutanasiere, a fost recoltat sângele pentru studiul parametrilor biochimici în Laboratorul Central de Cercetări Ştiinţifice a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Relevanţa statistică între diferite loturi s-a calculat în baza valorilor medii, deviaţiei şi erorii standard, testului de semnificaţie t-Student. Rezultate. La modelarea hepatitei toxice acute prin CCl4 s-a constatat o majorare semnificativă a activităţii AlAT, cu o creştere mai puţin importantă a activităţii AsAT. Administrarea coptizinei în doza de 1 mg/kg timp de 7 zile pe fundalul CCl4 a preîntâmpinat majorarea activităţii transaminazelor, menţinându-le în limitele animalelor din lotul martor, fapt confirmat şi prin menţinerea valorilor coeficientului de Ritis, iar în doza de 5 mg/kg, practic, nu a preîntâmpinat majorarea activităţii AlAT, cu o diminuare a AsAT. În aceste condiţii, coeficientul de Ritis a constituit 1,42 în lotul cu coptizină faţă de 1,18 în cel cu CCl4. La utilizarea berberinei în doza de 1 mg/ kg timp de 7 zile, pe fundalul modelării afecţiunii hepatice, s-a constatat că activitatea AsAT era în limitele valorilor animalelor din lotul martor, în timp ce activitatea AlAT a crescut esenţial faţă de lotul martor şi chiar cel cu CCl4; în doza de 5 mg/kg, activitatea transaminazelor a crescut atât faţă de lotul martor, cât şi faţă de cel cu hepatită experimentală, confirmat şi prin coeficientul de Ritis, cu valori la nivelul animalelor cu leziune hepatică. Concluzie. La animalele cu hepatită experimentală, coptizina manifestă un efect protector în doza de 1 mg/kg, timp de 7 zile, prevenind dezvoltarea afecţiunii hepatice. În doza de 5 mg/kg, aceasta, practic, nu preîntâmpină leziunea toxică a tetraclorurii de carbon, după 14 zile determinând chiar o majorare a activităţii transaminazelor. Astfel, putem relata un efect dependent de doză, fiind obţinute date ştiinţifice care confirmă că extractele din Chelidonium majus pot manifesta hepatotoxicitate proporţională cu doza.

Abstract. Introduction. There are frequent reports of the pharmacological and toxicological effects of the celandine extracts, but very few works about the action of pure alkaloids, mainly berberine bisulfate. For these reasons, the current research goal was to evaluate the efficacy of coptisine bisulfate on hepatic parameters in experimental toxic hepatitis compared to berberine bisulfate. Material and methods. It is a prospective, comparative, experimental study. The Agreement of the Ethics Committee of Research is obtained. There were 110 experimental animals included, healthy from a medical point of view and not enrolled in other scientific studies until the pre-clinical research. They were treated with carbon tetrachloride (CCl4) to induce toxic hepatitis and coptisine bisulfate (coptisine) and berberine bisulfate (berberine) were used as a remedy. The witness group included 5 intact animals, which received sterile olive oil subcutaneously. After euthanasia, the blood was collected for the study of biochemical parameters in the Central Laboratory of Scientific Research of the Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy. The statistical relevance between different groups was calculated based on the mean values, the deviation and the standard error, the t-Student significance test. Results. In the modeling of acute toxic hepatitis by CCl4 there was a significant increase in ALT activity with a less important increase in AST activity. Administration of coptisine at a dose of 1 mg/kg for 7 days after CCl4 prevented the increase of transaminase activity, keeping them within the witness group ranges, which was confirmed by maintaining the De Ritis Ratio and at a dose of 5 mg/kg practically did not prevent the increase of the ALT activity with a decrease in the AST. Under these conditions, the De Ritis Ratio was 1.42 in the group with coptisine versus 1.18 in the CCl4 one. The use of berberine at the dose of 1 mg/kg for 7 days on the background of liver disease modeling revealed that the activity of AST was within the limits of the animals in the witness group, while that of ALT increased essentially from the witness group and even the CCl4 group; in the 5 mg/kg dose, transaminase activity increased both from the witness group and experimental hepatitis group, confirmed by the De Ritis Ratio values of animals with hepatic injury. Conclusion. According to the results, we can deduce that in animals with experimental hepatitis, coptisine exhibits a protective effect at the dose of 1 mg/kg for 7 days, preventing the development of liver disease, while in the dose of 5 mg/kg practically does not prevent the toxic lesion of carbon tetrachloride, after 14 days even causing an increase in transaminase activity. Thus, we can report a dose-dependent effect, obtaining scientific data that extracts from Chelidonium majus may exhibit hepatotoxicity.