Fibroza prostatei – aspecte contemporane de tratament și profilaxie

Abstract

Global increase in the resistance level of microorganisms to antibacterial drugs is a serious problem in the treatment of UTI and bacterial prostatitis, which requires the search for alternative strategies and new approaches to facilitate treatment efficacy and prevent complications. Antibiotic administration is not sufficient to influence all pathophysiological stages of inflammation development.Studies on the morphological changes of prostate tissue in various forms of Reccurent Prostatitis indicate that the inflammatory process goes through a series of stages: alterative, exudative, and proliferative. The completion of the productive stage of inflammation is followed by the formation of multiple sclerosis or local fibrosis. The sclerotic process of the prostate requires complex treatment for both the connective tissue formed and the immune-inflammatory process that contributes to its formation. Proliferation of connective tissue in RP restricts access of drugs to prostate gland tissues. Pathogenetic therapy with classical hyaluronidase drugs has been shown to be ineffective due to the rapid inactivation of their action in the final stages of connective tissue formation.

Creșterea globală a nivelului de rezistență a microorganismelor la medicamentele antibacteriene reprezintă o problemă serioasă în tratamentul infecției tractului urinar (ITU) și al prostatitei bacteriene, ceea ce necesită căutarea unor strategii alternative și noi abordări pentru facilitarea eficacităţii tratamentului și prevenirii complicațiilor. Administrarea antibioticelor nu este suficientă pentru a influenţa toate etapele patofiziologice ale dezvoltării inflamației. Studiile privind modificările morfologice ale țesutului prostatic în diferite forme de prostatită cronică (PC) indică faptul că procesul inflamator trece printr-o serie de etape: alterativă, exsudativă și proliferativă. Finalizarea etapei productive a inflamației este urmată de formarea sclerozei sau fibrozei focale (multiple). Procesul sclerotic al prostatei necesită un tratament complex atât pentru țesutul conjunctiv format, cât și penrtu procesul imunoinflamator, care contribuie la formarea acestuia. Proliferarea țesutului conjunctiv în PC restricţionează accesul medicamentelor la țesuturile glandei prostatice. Terapia patogenetică cu medicamente clasice de hialuronidază s-a dovedit a fi ineficientă din motivul inactivării rapide a acțiunii lor doar în etapele finale ale formării țesutului conjunctiv.

Creșterea globală a nivelului de rezistență a microorganismelor la medicamentele antibacteriene reprezintă o problemă serioasă în tratamentul infecției tractului urinar (ITU) și al prostatitei bacteriene, ceea ce necesită căutarea unor strategii alternative și noi abordări pentru facilitarea eficacităţii tratamentului și prevenirii complicațiilor. Administrarea antibioticelor nu este suficientă pentru a influenţa toate etapele patofiziologice ale dezvoltării inflamației. Studiile privind modificările morfologice ale țesutului prostatic în diferite forme de prostatită cronică (PC) indică faptul că procesul inflamator trece printr-o serie de etape: alterativă, exsudativă și proliferativă. Finalizarea etapei productive a inflamației este urmată de formarea sclerozei sau fibrozei focale (multiple). Procesul sclerotic al prostatei necesită un tratament complex atât pentru țesutul conjunctiv format, cât și penrtu procesul imunoinflamator, care contribuie la formarea acestuia. Proliferarea țesutului conjunctiv în PC restricţionează accesul medicamentelor la țesuturile glandei prostatice. Terapia patogenetică cu medicamente clasice de hialuronidază s-a dovedit a fi ineficientă din motivul inactivării rapide a acțiunii lor doar în etapele finale ale formării țesutului conjunctiv.