Efectele fiziokinetoterapiei în managementul pacientului critic

Abstract

Introducere: Fiziokinetoterapia începe să fie utilizată treptat în UTI în Republica Moldova pentru combaterea și prevenirea complicațiilor induse de spitalizarea îndelungată. Material și metode: Analiza retrospectivă a unui lot de 110 pacienți aflați în secţia TI, cu o diferență nesemnificativă în scorul APACHE II, SOFA, supuși procedurilor fiziokinetoterapeutice pentru reducerea complicațiilor induse de spitalizarea îndelungată (suport ventilator prelungit, imobilizare etc.). Pacienții au fost divizați în două grupuri: lot I - pacienți la VM intubați (20,8%, p < 0,5) și lot II - pacienți non-VM cu fiziokinetoterapie (74,5 %, p= 0,125). Fiecare grup, la rândul său, a fost divizat în două: lot Ia – pacienți la VM cu fiziokinetoterapie (12%, p=0,5), lot Ib – pacienți la VM fără fiziokinetoterapie (31%, p=0,45), lot IIa - pacienți non-VM cu fizioterapie (21%, p=0,21) şi lot IIb – pacienți non-VM fără fiziokinetoterapie (36%, p=0,3). Rezultate: Conform rezultatelor studiului, durata de spitalizare mai redusă a fost înregistrată în lotul Ia (4,62 zile/pat) vs. lotul Ib (6,79 zile/pat), lotul IIa (3,13 zile/pat) vs. lotul IIb (9,18 zile/pat), rata de complicații fiind doar 0,2%. Concluzii: Utilizarea fiziokinetoterapiei în tratamentul pacientului critic a contribuit la micșorarea duratei de spitalizare (zile/ pat) şi la reducerea complicațiilor induse de spitalizarea îndelungată.

Introduction: The physiokinetotherapy is introduced slowly in Intensive Care Unit of the Republic of Moldova to combat and prevent complications because of longer hospitalization. Material and methods: Retrospective analysis of the one group – 101 patients at Intensive Care with a slight difference by APACHE II and SOFA scores, have been subjected to the physiokinetotherapy procedures for the lowering complications induced by longer hospitalization (invasive- support ventilation, immobilization etc.). The patients were divided into two groups. The Ist group– patients on invasive-support ventilation (20.8%, p < 0,5). The IInd group – patients on non-invasive support ventilation (74.5 %, p= 0,125). Each group was divided into two subgroups (Ia – the patients on invasive support ventilation with physiokinetotherapy (12%, p=0,5), Ib – the patients on invasive support ventilation without physiokinetotherapy (31%, p=0,45), IIa – the patients on non-invasive support ventilation with physiokinetotherapy (21%, p=0,21), IIb – the patients on invasive support ventilation without physiokinetotherapy (36%, p=0,3). Results: The lower hospitalization rate has been registered at group Ia (4.62 days/bed) vs. group Ib (6,79 days/bed), group IIa (3.13 days/bed) vs. IIb (9,18 days/bed), the rate of complications being only 0.2%, acording to our data. Conclusions: The utilization and introducing of the physiokinetotherapy play a beneficial role in the critical patient therapy to reduce longer hospitalization and complications induced by.