Aspecte radiologice în sindromul de detresă respiratorie la copiii născuți prematur și complicațiile înregistrate

Abstract

Introducere: Sindromul de detresă respiratorie (SDR) la copiii născuți prematur, cunoscut și ca boala membranelor hialinice, este o tulburare gravă a respirației la nou-născuții prematur, condiționată de imaturitate pulmonară și deficiența primară de surfactant. SDR la copiii născuți prematur prezintă o problemă majoră, deoarece se întâlnește la 60% din născuții la săptămâna a 28-a de gestație și la 15-20% din născuții la săptămâna a 32-36-a de gestație. Conținut: Pentru studiul dat a fost analizată literatura de specialitate din diferite baze de date. Datele elucidează importanța investigațiilor imagistice în diagnosticul SDR la copiii născuți prematur și complicațiilor acestuia. SDR se manifestă în primele ore de viață a copilului născut prematur. Nefiind diagnosticată patologia progresează și devine severă în primele 24-48 de ore cu numeroase complicații atât acute, cât și cronice. Intervențiile terapeutice au o importanță majoră, în special în primele 4-6 ore după naștere, când majoritatea complicațiilor pot fi prevenite. Concluzii: Radiografia cutiei toracice rămâne cea mai simplă, cea mai eficientă și cea mai disponibilă metodă pentru a obține informații despre starea parenchimului pulmonar în condițiile unității de terapie intensivă. Radiografia cutiei toracice este un test valoros pentru stabilirea diagnosticului, confirmarea poziției tuburilor și cateterelor, precum și monitorizarea dinamicii patologiei pulmonare.