Hemoperitoneu – noţiune, consideraţii patofiziologice, diagnostice şi evolutive

Abstract

Lucrarea prezintă definiţia hemoperitoneului, etiologia, diagnosticul şi unele elemente ce ţin de evoluţia hemoperitoneului. Hemoperitoneul neevacuat comportă două oportunităţi evolutive: una de absorbţie directă a eritrocitelor integrale în circulaţia limfatică, iar mai apoi în cea venoasă şi alta – de absorbţie a eritrocitelor hemolizate. Având în vedere consolidarea din ce în ce mai temeinică a managementului nonoperator al traumatismelor abdominale închise şi deschise ale organelor parenchimatoase, hemoperitoneul traumatic, cât şi acel spontan de etiologie non-traumatică determină necesitatea clară de studiere mai aprofundată a acestor fenomene, cît şi elaborarea şi fundamentarea anumitor recomandări în tratamentul conservativ aplicat acestor categorii de pacienţi.

This study presents the definition, etiology, diagnosis and some elements concerning pathophysiology of hemoperitoneum. The blood which is not evacuated from peritoneal cavity will follow one of the two paths of evolution: one path is the direct absorption of the not hemolysate erythrocytes from the peritoneal cavity to the lymphatics and after to the venous system and other path of the absorption of the hemolysate erythrocytes. Given to consolidation of nonoperative management of blunt abdominal trauma and abdominal stab wounds, also the presence of postoperative hemoperitoneum and the spontaneous nontraumatic hemoperitoneum, there are delineated clear perspectives of the deeply study of this phenomenon and elaboration of recommendations for conservative treatment for this category of patients.