Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină Nr. 1(98) / 2024

Evaluarea severității sindromului climacteric la femeile de vârstă reproductivă în menopauza chirurgicală

2026-07-10T09:41:57Z

Evaluarea severității sindromului climacteric la femeile de vârstă reproductivă în menopauza chirurgicală Cernețchi, Olga; Sagaidac, Irina; Sârbu, Zinaida; Vataman, Elena ntroducereHisterectomia rămâne standardul de aur în tratamentul patologiilor ginecologice benigne atunci când tratamentul medicamentos sau chirurgical minim invaziv a eşuat, iar 23% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 40 şi 44 de ani şi 45% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 45 şi 49 de ani sunt supuse concomitent şi ovarectomiei bilaterale. La femeile de vârstă reproductivă, histerectomia cu sau fără ovarectomie poate implica numeroase schimbări, inclusiv apariţia sindromului climacteric cu instalarea simptomelor psiho-emoţionale, neurovegetative şi metabolice. Sindromul climateric are un impact socio-medical pronunțat asupra calității vieții şi capacității de muncă.Scopul studiului este de a evalua severitatea sindromului climacteric la femeile de vârstă reproductivă după menopauza chirurgicală.Materiale și metodeA fost realizat un studiu observațional prospectiv care a inclus 50 de paciente care au avut histerectomie fără ovarectomie (Lotul I) şi 50 de paciente care au suportat histerectomie cu ovarectomie bilaterală (Lotul II). Lotul de control (Lotul 0) a inclus femei sănătoase, fără histerectomie, având o vârstă similară cu cea a pacientelor incluse în lotul de cercetare. Pentru a evalua severitatea sindromului climacteric, a fost calculat Indicele Menopauzal Kupperman-Uvarova. Un scor între 12 şi 34 de puncte a fost considerat ca indicând un sindrom climacteric de grad uşor, între 35 şi 58 de puncte pentru un grad moderat, iar mai mult de 58 de puncte pentru un grad sever. Pacientele eligibile au fost chestionate în perioada preoperatorie, la 10-12 zile postoperator, la 6 luni şi la 12 luni după intervenția chirurgicală.RezultateVârsta pacientelor incluse în studiu a variat între 27 şi 49 de ani, vârsta medie fiind 41,9 ±4,9 ani în lotul I, 46,1 ±2,9 ani în lotul II şi 43,7 ±3,5 ani în lotul de control. Principala indicaţie pentru histerectomie, cu sau fără ovarectomie, în toate cazurile, a fost patologia ginecologică benignă. Nicio pacientă inclusă în studiu nu prezenta o patologie extragenitală severă şi nici nu administra terapie hormonală. Rezultatele studiului arată că, înainte de intervenție, pacientele din lotul I au raportat lipsa manifestărilor climacterice în 42% dintre cazuri, iar din lotul II – în 58% dintre cazuri. Pacientele din lotul I au relatat, preoperator, în 58% din cazuri manifestări climacterice de grad uşor şi în 2% de grad mediu, cu predominarea simptomelor neuro-vegetative, printre care se numără cefaleea (84%) şi tulburările de somn (56%), precum şi a simptomelor psiho-emoţionale, cum ar fi labilitatea emoţională (54%) şi scăderea memoriei (56%). S-a constat că în lotul II, înainte de intervenție, 41% dintre paciente aveau sindrom climacteric de grad uşor. De asemenea, în lotul II au predominat simptomele neurovegetative (cefalee în 54% dintre cazuri, tulburări de somn şi iritabilitate în 40% dintre cazuri) şi psiho-emoţionale (scăderea memoriei în 56% dintre cazuri şi labilitate emoţională în 50% de cazuri). La a 10-12-a zi postoperator s-a observat o îmbunătăţire a simptomelor psiho-emoţionale în ambele loturi, ceea ce poate fi explicat prin diminuarea anxietăţii în urma intervenţiei chirurgicale suportate. Pe de altă parte, la această etapă, s-a constatat apariţia simptomelor vasomotorii manifestate prin bufeuri şi transpiraţii nocturne. După 6 luni de la intervenția chirurgicală, pacientele au raportat o creştere evidentă a severităţii sindromului climacteric în ambele loturi. În lotul I, în 88% dintre cazuri sindromul climacteric a fost de grad uşor şi în 8% de grad mediu. În lotul II, sindromul climacteric a avut un grad mai sever, fiind exprimat în 74% din cazuri ca grad uşor, în 18% ca grad moderat şi în 4% ca grad sever. Este de menţionat faptul că la 6 luni postoperator, pacientele din lotul I au acuzat preponderent simptome psiho-emoţionale, în timp ce cele din lotul II au raportat simptome vasomotorii. La un an postoperator, s-a constatat o creştere a severităţii sindromului climacteric în ambele loturi, cu predominarea simptomelor vasomotorii, fiind statistic semnificativ mai sever în comparaţie cu grupul de control (p<0,001). ConcluziiRezultatele studiului demonstrează că simptomele vasomotorii, precum bufeurile şi transpirațiile noc-turne, sunt simptomele primare la pacientele după histerectomie cu sau fără ovarectomie. Severitatea acestor simptome este mai mare în cazul histerectomiei cu ovarectomie bilaterală în comparație cu histerectomia fără ovarectomie. Este necesar să înțelegem mecanismele neurofiziologice care stau la baza sindromului climateric, pentru a oferi un tratament individualizat precoce şi pentru a preveni complicațiile, contribuind astfel la îmbunătățirea calităţii vieţii acestor paciente.

Tratamentul chirurgical organomenajant la lăuzele cu complicații puerperale după operație cezariană

2026-07-10T09:32:43Z

Tratamentul chirurgical organomenajant la lăuzele cu complicații puerperale după operație cezariană Agop, Silvia; Cernețchi, Olga; Ostrofeț, Constantin IntroducereNumeroase cercetări medicale au demonstrat că infecția puerperală rămâne una dintre principalele cauze ale mortalității materne, în ciuda progreselor înregistrate. În ultimii ani, complicațiile septice puer-perale grave s-au modificat din cauza creşterii incidenței operațiilor cezariene. Factorii de risc importanți includ operațiile de urgență, sterilizările defectuoase, travaliul prelungit, ruperea prematură a membranelor, tacte vaginale multiple, deficiențele în tehnica operatorie, precum şi gravidele din medii sociale vulnerabile, subalimentația şi anemia. Medicina contemporană pledează tot mai mult pentru adoptarea unui tratament chirurgical organomenajant, care are ca scop conservarea organului afectat şi, ulterior, a funcției menstruale şi reproductive la pacientele tinere de vârstă fertilă pentru care este la fel de importantă supraviețuirea în sine ca şi calitatea vieții.ScopulSudierea particularităților evoluției clinice, optimizarea tratamentului şi rezultatele la distanță ale lă-uzelor dupa operatie cezariană diagnosticate cu pelvioperitonită, insuficiență parțială a suturilor pe uter, hematom şi/sau abces al tranşei uterine şi posibilitatea de a păstra uterul afectat puerperal.Materiale și metodeStudiul de tip retrospectiv a fost efectuat în perioada anilor 2018-2022, pe un lot de 212 lăuze diagnos-ticate cu complicatii septico-purulente după operație cezariană, internate în secția de Ginecologie septică a IMSP SCM „Gheorghe Paladi”.Rezultate Analiza detaliată a fişelor medicale ale celor 212 lăuze internate în secția de Ginecologie septică, cu complicații septice puerperale după operație cezariană, a relevat că în 24 de cazuri (11,3%) s-a diagnos-ticat pelvioperitonităşi tranşă uterină compromisă parțial. Rezultatele studiului au indicat că în 18 cazuri (75,0%) operația cezariană a fost efectuată în regim de urgență, având ca indicație de bază suferința fetală şi/sau dilatarea completă a colului uterin în 17 cazuri (70,8%), ceea ce sugerează un factor de risc major şi posibile deficiențe tehnice operatorii. În alte 6 cazuri (25%), operația cezariană a fost planificată, având ca indicații cicatriciu pe uter şi un făt macrosom. Culturile prelevate din cavitatea abdominală, uter şi vagin au relevat rezultate pozitive pentru bacteriile E. Colli, Enterococ, Klebsiela, sensibile la terapia antibacte-rială uzuală. Rezultatele cercetării au estimat că abordul laparoscopic, lavajul cavitații abdominale, aspi-rarea conținutului şi utilizarea tehnicii de drenaj transabdominal, combinate cu chiuretajul uterin blând şi eliminarea parțială a tranşei uterine infectate, cu plasarea de drenaj uterin la cele 24 de lauze incluse în studiu şi diagnosticate cu pelvioperitonită şi dehiscență parțială a suturii pe uter, au permis condui-ta organomenajantă, cu păstrarea uterului. Rezultatul la distanță a estimat funcția menstruală la toate pacientele incluse în cercetare, dintre acestea, în 2 cazuri (8,3%) peste 2 şi 3 ani, s-au înregistrat naşteri la termen fără complicații. Într-un alt caz (4,1%), sarcina a survenit prematur peste 6 luni de la naşterea anterioară şi s-a soldat cu ruptură de uter la termenul de 28 de săptămâni, iar într-un alt caz (4,1%), s-a diagnosticat o nişă dupa operația cezariană, însă sarcina a avut un curs normal şi s-a finalizat cu naştere la termen. Perioada de internare a fost una prelungită, cu o medie de 25 de zile, necesitând o monitorizare clinicăşi paraclinică sporită a pacientelor. Complicații severe sau conversie în laparatomie cu înlăturarea de organ nu s-au înregistrat.ConcluziiTratamentul chirurgical organomenajant efectuat a permis păstrarea uterului şi, ulterior, a funcției men-struale şi reproductive la pacientele incluse în studiu. Un punct forte în succesul obținut ține de sensibilitatea agenților patogeni la antibiotice în toate cazurile clinice. De asemenea, vigilența sporită în managementul postoperator a contribuit la evitarea complicațiilor grave.

Terapia cu presiune negativă în tratamentul afecțiunilor septico-purulente puerperale

2026-07-10T09:22:41Z

Terapia cu presiune negativă în tratamentul afecțiunilor septico-purulente puerperale Cernețchi, Olga; Pușcașu, Mariane Nicole Introducere Afecțiunile septico-purulente puerperale rămân printre cele mai actuale probleme în structura morbidității și mortalității materne, ocupând locul 3 după hemoragii și gestoze. Conform literaturii de specialitate, formele nozologice cel mai frecvent întâlnite în structura afecţiunilor purulento-septice sunt: endometritele puerperale, ulceraţiile puerperale, dehiscenţa suturilor plăgilor post-operatorii și inflamarea ţesutului celular pelvian (parametrită, paracolpită). Endometrita puerperală este o infecție a tractului reproductiv care poate apărea în orice moment de la naștere până la 6 săptămâni post-partum. Aceasta survine în 1% până la 3% din nașterile vaginale și până la 27% din nașterile prin operație cezariană. Pe lângă metodele clasice de tratament, în unele surse de literatură chirurgicală este descrisă terapia cu presiune negativă (TPN) ca o metodă nouă de accelerare a vindecării plăgilor, utilizând Sistemul Vacuum Assisted Closure (VAC). Terapia cu presiune negativă (TPN) constă în evacuarea permanentă a secrețiilor și detritusurilor locale, scurtarea timpului de decontaminare bacteriană, oxigenarea și regenerarea țesuturilor. Principiul acestei terapii constă în aplicarea unei presiuni negative controlate la nivelul plăgilor, cu ajutorul unui sistem alcătuit din sursă de vacuum, material absorbant pentru umplerea plăgii, biofilm adeziv pentru etanșietate și tubulatură de conexiune. Deoarece există puține studii și date veridice despre eficiența acestei abordări terapeutice în tratamentul plăgilor și endometritelor post-partum, este necesară cercetarea și implimentarea acestei terapii în ginecologie, prin plasarea sistemului cu presiune negativă nu numai la nivelul plăgilor, dar și în cavitatea uterului, o direcție ce trebuie studiată și implementată în viitorul apropiat. Scopul Studierea implementării terapiei cu presiune negativă în tratamentul plăgilor obstetricale supurate pentru reducerea morbidității materne, reducerea duratei de tratament și prevenirea consecințelor complicațiilor septico-purulente. Materiale şi metode VAC a fost utilizat în cazul a 20 de paciente cu dehiscențe postoperatorii ale plăgii abdominale care au supurat după 6-14 zile post-partum și au prezentat un tablou clinic caracteristic complicațiilor purulente, cu febră mai mare de 37,8 °C, dureri și eliminări purulente la nivelul cicatriciului. Dispozitivul VAC a fost plasat după revizia și debridarea chirurgicală a plăgii obstetricale, la o presiune negativă de -75 până la -125 mm Hg. Pansamentul a fost schimbat la fiecare două zile. Terapia cu VAC a fost continuată până când integritatea peretelui abdominal a fost restabilită prin aplicarea suturilor secundare, în momentul apariției semnelor de regenerare – granularea patului plăgii. Rezultate Nouă paciente cu dehiscență a plăgii până la nivelul mușchilor abdominali au obținut condițiile necesare pentru suturi secundare după zece zile de tratament cu cinci pansamente VAC. Alte cinci paciente cu dehiscență a plăgii până la aponevroză au necesitat doar șase zile de aspirație VAC cu trei aplicări. Celelalte șase paciente cu supurație limitată la nivelul țesutului subcutanat au necesitat doar patru zile de drenaj VAC, urmat de aplicarea suturilor secundare în toate cazurile. Concluzii Terapia cu presiune negativă în managementul dehiscenței plăgii post-cezariane la pacientele cu vindecare compromisă reduce durata de regenerare și de spitalizare de la 30 de zile la maximum 10 zile, permițând astfel externarea precoce a lăuzelor împreună cu nou-născuții la domiciliu. Țesuturile granulate și regenerate per secundum cu ajutorul drenajului VAC facilitează suturarea și restabilirea peretelui abdominal fără riscul de a fi infectate cu o altă floră patogenă fie din mediul exterior, fie din cel nozocomial.

Simptomele clinice rare la femeile cu colestază intrahepatică de sarcină

2026-07-10T09:19:07Z

Simptomele clinice rare la femeile cu colestază intrahepatică de sarcină Cemortan, Maria; Cerneţchi, Olga Introducere Colestaza intrahepatică de sarcină (CIS) este o afecțiune hepatică caracterizată prin creșterea valorilor testelor biochimice hepatice și ale acizilor biliari (AcB) în prezența pruritului cutanat, care reprezintă cel mai frecvent simptom în această patologie. Totodată, simptome constituționale precum slăbiciunea generală, inapetența și durerile abdominale pot fi prezente la femeile cu CIS. De asemenea, au fost descrise și simptome mai rar întâlnite ale CIS, cum ar fi icterul, steatoreea, decolorarea maselor fecale și colorația brună a urinei. Scopul studiului este de a evalua incidența simptomelor clinice rare la femeile cu CIS pentru a oferi o orientare corectă medicilor specialiști. Materiale și metode A fost realizat un studiu prospectiv, care a inclus 71 de cazuri de CIS. Pe lângă evaluarea intensității pruritului cutanat la apariția primelor simptome clinice, la momentul evaluării și la a treia zi post-partum, s-a constatat și prezența altor simptome clinice relevante pentru afecțiunea cercetată. Rezultate Vârsta participantelor incluse în studiu a variat în intervalul 18-43 ani, cu o vârstă medie de 29,5±6,3 (Me 30 (25;34)) ani. Nivelul AcB serici a variat între 10 și 211,3 µmol/l, cu valorile medii de 34,7±37,7 (Me 18,9 (11,1;44,0) µmol/l. Astfel, CIS de grad ușor (AcB 10 – 40 µmol/l) a fost diagnosticată la 50 (70,5%) femei, CIS de grad mediu (AcB 40 – 100 µmol/l) la 16 (22,5%) femei și CIS de grad sever (AcB >100 µmol/l) în 5 (7,0%) cazuri. Studiul a arătat că la debutul patologiei cercetate, majoritatea femeilor (60,7%) au raportat o intensitate a pruritului cutanat mai mică sau egală cu 5 puncte, caracterizată ca moderată, care nu provoacă un disconfort considerabil, predominând perioadele asimptomatice. Un compartiment al acestei cercetări a fost destinat evaluării simptomelor clinice rare ale colestazei intrahepatice de sarcină și incidenței acestora. Astfel, la debutul patologiei cercetate, icterul pielii a fost observat la o gestantă (1,4%), colorația icterică a urinei la 9 (12,7%) femei, decolorarea maselor fecale la o femeie (1,4%), iar dureri abdominale au fost raportate de 7 (9,9%) participante. Între simptomele constituționale, femeile incluse în studiu au acuzat inapetența în 4 (5,6%) cazuri, grețuri într-un singur caz (1,4%), fatigabilitate în 6 (8,5%) cazuri și insomnie în 11 (15,5%) cazuri. Totodată, în cadrul studiului nu au fost înregistrate cazuri de steatoree. La momentul includerii în studiu, majoritatea femeilor (67,6%) au evaluat intensitatea pruritului cutanat ≥8 puncte, iar în 53,6% din cazuri acesta a fost descris ca insuportabil sau aproape insuportabil. De asemenea, s-a constatat o creștere a frecvenței simptomelor constituționale: inapetența în 10 (14,1%) cazuri (p= 0.1593), grețuri în 6 (8,5%) cazuri (p= 0.1210), fatigabilitate în 40 (56,3%) de cazuri (p ˂0.0001) și insomnie în 38 (53,5%) de cazuri (p ˂0.0001). În perioada post-partum, intensitatea pruritului cutanat a scăzut, fiind ≤5 puncte în 92,6% din cazuri, iar în 89,7% dintre aceste femei au descris pruritul ca rar, fără a provoca disconfort. În această perioadă, simptomele clinice rare ale colestazei intrahepatice de sarcină s-au diminuat considerabil în decurs de 5-8 zile. Concluzii Pruritul reprezintă principalul simptom clinic al CIS, fiind motivul pentru care gravidele solicită un consult medical suplimentar în timpul sarcinii. Prin urmare, este important să nu fie ignorat, chiar și în cazul în care este de intensitate scăzută și se diminuează în perioada post-partum. Printre simptomele rare ale CIS se numără cele constituționale, cum ar fi fatigabilitatea și insomnia cauzată de creșterea intensității pruritului cutanat, în special în timpul nopții. Aceste simptome nu ar trebui să fie neglijate, deoarece pot afecta frecvent starea psiho-emoțională a gravidei și pot pune în pericol evoluția sarcinii.