Congresul consacrat aniversării a 80-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova

Consecinţele contuziei globului ocular. Linia fină între lumină şi umbră

2025-12-22T16:15:09Z

Consecinţele contuziei globului ocular. Linia fină între lumină şi umbră Pelevaniuc, Loredana; Cucereavaia, Alexandra; Moscalciuc, Alina Introducere. Contuzia globului ocular este un traumatism contondent cu deformarea bruscă a ochiului, caracterizată prin transmiterea unei forţe brute asupra ochiului fără pătrunderea unui obiect în structurile oculare, rezultând leziuni structurale la nivelul segmentelor anterior şi posterior de diferită severitate. Scop. Prezentarea unui caz clinic de contuzie oculară severă cu afectarea polilor anterior şi posterior, complicată cu ruptură capsulară anterioară, cataractă traumatică şi retinopatia Berlin. Material şi metode. Datele anamnestice, clinice şi paraclinice au fost prelevate din fişa medicală a pacientului. Bolnavul a fost investigat prin biomicroscopie, tomografie în coerenţă optică a maculei, ultrasonografie a globului ocular. S-a efectuat intervenţia microchirurgicală de facoemulsificare a cataractei şi iridoplastie la ochiul drept. Rezultate. Bărbat, 50 ani, spitalizat în secţia oftalmologie cu cataracta traumatică, sechele ale traumatismului contodent la ochiul drept. Biomicroscopie: iridodializă, pupila deformată, ruptura capsulei anterioare a cristalinului, opacifieri omogene cris-taliniene. USG - tunicile aplanate, corpul vitros transparent. Tratament: facoemulsificarea cataractei + implantarea pseudofacului + iridoplastie. Postoperator - mediile optice transparente, PF centrat, AV=0.02. OCT macula: alterare focală a stratului fotoreceptor, pierderea structurii benzii elipsoidale şi mioide, alterări la nivelul epiteliul pigmentar - complicaţia secundară a comoţiei retiniene. Concluzii. În pofida faptului că intervenţia chirurgicală a fost efectuată cu succes, postoperator acuitatea vizuală a rămas sub valorile funcţionale satisfăcătoare din cauză leziunii retiniene - Retinopatia Berlin, fiind una dintre cele mai frecvente leziuni retiniene după o contuzie oculară.; Introduction. Eyeball contusion is a form of blunt trauma with sudden deformation of the eye, characterized by the transmission of a blunt force to the eye without penetration of an object into the ocular structures, resulting in structural lesions in the anterior and posterior segments of varying severity. Objective. To present a clinical case of severe ocular contusion with anterior and posterior pole damage, complicated with anterior capsular rupture, traumatic cataract and Berlin retinopathy. Material and methods. The anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the patient's medical record. The patient was investigated by biomicroscopy, optical coherence tomography of the macula, ultrasonography of the eyeball. The microsurgical intervention of phacoemulsification of cataract and irido-plasty of the right eye was performed. Results. Male, 50 years old, hospitalized at RCH Department of Ophthalmology with traumatic cataract, sequelae of blunt trauma to the right eye. Biomicroscopy: iridodialysis, deformed pupil, rupture of anterior lens capsule, homogeneous opacified lens. Echo BScan - all the structures are attached, transparent vitreous. Treatment: cataract phacoemulsification + IOL implantation + iridoplasty. Postoperative - transparent optical media, IOL centered, AV=0.02. OCT macula: focal alteration of photoreceptor layer, loss of ellipsoid and myoid band structure, alterations in pigment epithelium layersecondary complication of commotio retinae. Conclusion. Despite the successful surgery, postoperatively the visual acuity of the patient's right eye remained below satisfactory functional values due to retinal injury- Berlin retinopathy, which is considered one of the most common retinal injuries after severe ocular contusion. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

Diferenţe asociate de gen la pacienţii operaţi pentru ischemia cronică a membrelor inferioare

2025-12-22T16:24:10Z

Diferenţe asociate de gen la pacienţii operaţi pentru ischemia cronică a membrelor inferioare Lubaș, Dragoș-Alexandru; Moga, Alina; Spinei, Igor Introducere. Boala arterială periferică afectează peste 200 de milioane de persoane la nivel global şi frecvent duce la complicaţii severe, inclusiv la ischemia cronică a membrelor inferioare (ICMI). Prevalenţa ICMI la femei este mai mică decât la bărbaţi, particularităţile clinico-evolutive fiind studiate insuficient. Scop. Evidenţierea diferenţelor clinico-paraclinice, anatomice, de tratament şi evoluţia postoperatorie asociate cu gen la pacienţii cu ICMI supuşi intervenţiilor de revascularizare. Material şi metode. A fost efectuat un studiu prospectiv care a inclus 118 pacienţi cu ICMI (90 bărbaţi şi 28 femei). Au fost înregistrate: date demografice, antropometrice, factorii de risc, comorbidităţi, simptome clinice ale ischemiei, rezultatele examinărilor paraclinice, tipul şi rezultatul precoce a intervenţiei de re-vascularizare. Rezultate. Femeile au avut o vârstă 74 (6879) ani vs 68 (62-74) ani la bărbaţi ş mai frecvent sufereau de diabet zaharat 67% vs 34%, fibrilaţia atrială 18% vs 15% şi boala renală cronică 17% vs 5%, p<0,05. Hemoglobina a fost mai mică la femei: 116 (105-128) vs 131 (119-143) g/l, iar tabagismul a fost mai rar 3,6% vs 54%, p<0,05. Pentru ICMI stadiul IIB au fost operaţi 16% bărbaţi şi doar 3,5% femei, distanţa de mers fără durerea fiind mai scurtă la femei: 20 (12-50) vs 50 (20-100) m, p<0,05. La femei mai frecvent s-au practicat intervenţii endovasculare 89% vs 61%, p<0,05. NU au fost diferenţe în rezultatul imediat al revascularizării. Concluzii. Pacientele cu ICMI reprezintă un grup particular, fiind supuse revascularizării la vârste mai înaintate, în contextul unor comorbidităţi cronice multiple şi al unor stadii mai avansate ale bolii. Sunt necesare cercetări suplimentare privind eficienţa pe termen lung a tratamentului.; Introduction. Peripheral artery disease affects over 200 million people worldwide and often leads to severe complications, including chronic limb-threatening ischemia (CLTI). The prevalence of CLTI is lower in women compared to men, and its clinical and evolutionary characteristics in women remain insufficiently studied. Objective. To highlight gender-associated differences in clinical features, anatomical patterns, treatment strategies, and postoperative outcomes in CLTI patients undergoing revascularization. Material and methods. A prospective study was conducted, including 118 patients with CLTI (90 men and 28 women). The following data were recorded: demographic and anthropometric information, risk factors, comorbidities, clinical symptoms of ischemia, results of paraclinical examinations, type of revascularization procedure, and early outcomes. Results. Women were older, median age 74 (68-79) vs 68 (62-74) years in men, and more frequently had diabetes (67% vs 34%), atrial fibrillation (18% vs 15%), and chronic kidney disease (17% vs 5%), all p<0,05. Hemoglobin levels were lower in women (116 vs 131 g/l), and smoking was significantly less frequent (3,6% vs 54%), p<0,05. For stage IIB CLTI, only 3,5% women vs 16% underwent surgery. Pain-free walking distance was shorter in women (20 vs 50 m), p<0,05. Endovascular procedures were more frequent in women (89% vs 61%), p<0,05. Endovascular procedures were frequent in women (89% vs 61%), p<0,05. Immediate revascularization outcomes showed no significant gender differences. Conclusion. Female patients represent a distinct subgroup of individuals with CLTI, undergoing revascularization at an older age, with a higher burden of chronic comorbidities and more advanced stages of ischemia. Further studies are needed to assess long-term treatment outcomes in this population. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

Caz clinic: polip antrochoanal cu extindere orofaringiană la copil

2026-03-05T07:44:21Z

Caz clinic: polip antrochoanal cu extindere orofaringiană la copil Cosovan-Goncear, Eugenia; Bugan, Maria; Ababii, Polina; Danilov, Lucian; Maniuc, Mihail; Furculița, Daniel Introducere. Polipii antrochoanali, formaţiuni benigne ce provin din sinusul maxilar şi se extind spre cavitatea nazală, choane şi nazofaringe, devin tot mai relevanţi în contextul creşterii incidenţei rinosinuzitelor cronice, rinitei alergice şi altor boli, necesitând o atenţie sporită la diagnostic şi tratament. Scop. Studiul particularităţilor fiziopatologice şi clinice ai polipilor antrochoanali,ai celor cu expansiune oro-faringiană, în vederea îmbunătăţirii procesului diagnostic, curativ, prezentare de caz clinic. Material şi metode. Datele clinice au fost preluate din fişa pacientului tratat la Clinica „Emilian Coţaga”, Chişinău. S-a efectuat operaţia funcţional endoscopică, evidenţiindu-se polipul antrochoanal care a fost îndepărtat împreună cu pediculul din sinusul maxilar prin utilizarea endoscoapelor 00 şi 450, urmat de revizia mucoasei şi tamponament cu Merocel. Rezultate. Pacienta în vârstă de 5 ani s-a prezentat cu obstrucţie nazală stângă, senzaţie de corp străin în gât, disfagie şi modificări ale vocii de aproximativ un an. La orofaringoscopie s-a evidenţiat o formaţiune în spatele palatului moale, deplasându-l anterior. Endoscopia nazală şi tomografia computerizată au confirmat un polip antrochoanal stâng care se extindea în orofaringe. S-a efectuat intervenţia chirurgicală funcţional endoscopică sinusală cu excizia completă a polipului, păstrând funcţiile fiziologice ale sinusului. Examenul his-topatologic a confirmat formaţiune polipoasă cu epiteliu respirator, stroma edematoasă şi infiltrat moderat. Concluzii. Acest caz ilustrează o manifestare atipică a unui polip antrochoanal cu extindere în orofaringe. Diagnosticul de predilecţie se bazează pe endoscopia nazală şi tomografia computerizată, iar tratamentul de elecţie este operaţia funcţional endoscopică şi examenul histopatologic al ţesutului prelevat.; Introduction. Antrochoanal polyps, benign formations originating from the maxillary sinus and extending in the nasal cavity and nasopharynx, are relevant in the context of the increasing incidence of chronic rhinosinusitis, allergic rhinitis and other diseases, requiring increased attention to diagnosis and treatment. Objective. Studying the pathophysiological and clinical particularities of antro-choanal polyps with oropharyngeal expansion, in order to improve the diagnostic process, clinical case presentation. Material and methods. The clinical data were taken from the patient's file treated at Emilian Cotaga Clinic, Chisinau. Functional endoscopic surgery was performed, highlighting the antrochoanal polyp which was removed together with the pedicle from the maxillary sinus using endoscopes 0o and 450, followed by mucosal revision and tamponade with Merocel. Results. Patient 5 years old boy presented with left nasal obstruction, foreign body sensation in the throat, dysphagia, and voice changes for approximately one year long. Oropharyngoscopy revealed a mass behind the soft palate, displacing it anteriorly. Nasal endoscopy and computed tomography confirmed a left antrochoanal polyp extending into the oropharynx. Functional endoscopic sinus surgery with complete excision of the polyp was performed, preserving the physiological functions of the sinus. Histo-pathological examination confirmed polypous formation with respiratory epithelium, edematous stroma and moderate infiltrate. Conclusion. This case illustrates an atypical manifestation of an antrochoanal polyp with extension in the oropharynx. The diagnosis is based on nasal endoscopy and computed tomography, and the elective treatment is functional endoscopic surgery and histopathological examination of the tissue. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

Menopauza şi disfuncţia urogenitală: de la fiziopatologie la intervenţie clinică eficientă

2025-12-22T16:34:15Z

Menopauza şi disfuncţia urogenitală: de la fiziopatologie la intervenţie clinică eficientă Murea, Marinela; Tarlev, Liuba Introducere. În perioada de premenopauză, hipoestroge-nemia determină modificări structurale şi funcţionale ale sistemului urogenital. Una dintre cele mai frecvente leziuni ale uretrei feminine întâlnite în această perioadă este carunculul uretral, hipoestrogenemia fiind factorul de risc principal în patogeneza acestuia. Scop. Studierea efectelor hipoestrogenemiei asupra sistemului urogenital la femeile aflate în perioada de menopauză şi condiţiile de dezvoltare a carunculului uretral în această perioadă. Material şi metode. Studiul retrospectiv a inclus 72 de femei, diagnosticate cu caruncul uretral si internate în secţia de Urologie a SCR,Timofei Moşneaga” în perioada 2023 - 2025. S-au analizat fişele medicale, examenul clinic şi histopatologic, s-au comparat rezultatele în dependenţă de perioada premenopau-zală şi postmenopauzală. Rezultate. Hipoestrogenemia din menopauză favorizează modificări atrofice ale epiteliului urogenital, contribuind la apariţia carunculului uretral prin subţierea mucoasei, fragilitate vasculară şi inflamaţie cronică. Vârsta medie a pacientelor incluse în studiu a fost de 63 ani. Conform examenului histologic, 86,1% dintre femeile aflate în menopauză au prezentat caruncul uretral, iar 11,1% ţesut fibroconjunctiv. Două paciente aflate în premenopauză aveau doar ţesut conjunctiv, confirmând efectul protector al estrogenilor. Simptomele întâlnite au fost: disurie 52,7%, durere perineală 15%, dispareunie 7,7%, hematurie 7,5%, 17,02% au fost asimptomatice. Concluzii. Deficitul estrogenic asociat perioade de menopauză reprezintă un factor principal în patogeneza leziunilor uretrale benigne, precum carunculul uretral. Evaluarea histopatologică rămâne crucială pentru diagnostic, iar restabilirea echilibrului hormonal poate influenţa pozitiv evoluţia clinică.; Introduction. During the premenopausal period, hy-poestrogenism leads to structural and functional changes in the urogenital system. One of the most common lesions of the female urethra observed during this time is the urethral caruncle, with hypoestrogenism being the main risk factor in its pathogenesis. Objective. To investigate the effects of hypoestrogenism on the urogenital system in menopausal women and the conditions that favor the development of urethral caruncle during this period. Material and methods. The study included 72 women diagnosed with urethral caruncle, hospitalized in the Urology Department of Timofei Mosneaga RCH between 2023-2025. A retrospective analysis of medical records, symptomatology, clinical and histo-pathological data was performed, with comparison between premenopausal and postmenopausal patients. Results. Menopausal hypoestrogenism promotes atrophic changes in the urogenital epithelium, contributing to the development of urethral caruncle through mucosal thinning, vascular fragility, and chronic inflammation. The mean age of the patients included in the study was 63 years. According to histological examination, 86.1% of postmenopausal women presented with urethral caruncle, and 11.1% had fibrous connective tissue. Two premenopausal patients showed only connective tissue, supporting the protective role of estrogens. Reported symptoms included: dysuria 52.7%, perineal pain 15%, dyspareunia 7.7%, hematuria 7.5%, while 17.02% were asymptomatic. Conclusion. Estrogen deficiency during the menopausal period represents a key factor in the pathogenesis of benign urethral lesions, such as the urethral caruncle. Histopathological evaluation remains crucial for accurate diagnosis, and restoring hormonal balance may positively impact clinical outcomes.