MATERIALE ALE CONFERINȚELOR ȘTIINȚIFICE

Considerații specifice privind elevarea membranei sinusului maxilar prin abord lateral

2026-04-30T15:32:18Z

Considerații specifice privind elevarea membranei sinusului maxilar prin abord lateral Maksumov, Hodaya; Abramov, Daniel; Motelica, Gabriela Introducere. Implanturile dentare endoosoase reprezintă o metodă predictibilă pentru reabilitarea edentațiilor; totuși, atrofia maxilarului posterior și pneumatizarea sinusului maxilar limitează volumul osos disponibil. Implantologia contemporană investighează tot mai frecvent tehnicile de elevare a planșeului sinusului maxilar ca alternativă pentru obținerea unei stabilități implantare adecvate în condiții de înălțime osoasă reziduală redusă. Scopul lucrării. Evaluarea rezultatelor integrării implanturilor dentare inserate în segmentele posterioare ale maxilarului în asociere cu elevarea planșeului sinusului maxilar prin abord lateral și augmentare cu materiale de grefare pe bază de colagen. Material și metode. Studiul clinic prospectiv (2024–2025) a inclus 30 de pacienți cu atrofie maxilară posterioară tratați în cadrul Catedrei de Chirurgie oro-maxilo-facială „Arsenie Guțan”. Diagnosticul a fost stabilit prin evaluare clinică, investigații de laborator și examinare CBCT. Procedura chirurgicală a constat în augmentarea sinusului maxilar cu materiale de grefare colagen–hidroxiapatită și inserarea simultană a implanturilor dentare, urmată de evaluarea procesului de vindecare, a regenerării osoase și a stabilității implantare. Rezultate. Studiul a analizat 30 de pacienți (14 femei și 16 bărbați) supuși procedurilor de sinus lift cu inserare simultană de implanturi dentare. Planificarea chirurgicală a luat în considerare înălțimea osului subantral rezidual și densitatea osoasă conform clasificării Misch, majoritatea cazurilor prezentând densitate D3–D4. Au fost inserate 48 de implanturi, predominant în situri cu înălțime osoasă reziduală între 3–5 mm. Pentru augmentare au fost utilizați bureți de colagen impregnați cu soluție antibiotică. Stabilitatea primară a implanturilor a variat între −4 și +1, iar stabilitatea secundară, evaluată la 6 luni postoperator, între −8 și −1. Evaluările clinice și CBCT postoperatorii au confirmat formarea constantă de os nou și o osteointegrare reușită, valorile Periotest situându-se între −3 și −8, indicând o integrare implantară favorabilă și rezultate terapeutice predictibile. Concluzii. Tehnica grind-out de sinus lift asigură o expunere controlată a membranei Schneideriene, reducând riscul de perforație și facilitând inserarea implanturilor dentare. Asocierea acestei metode cu materiale de augmentare pe bază de colagen favorizează formarea unui volum osos adecvat, reduce complicațiile postoperatorii și costurile tratamentului și oferă rezultate clinice predictibile în reabilitarea implanto-protetică.; Background. Endosseous dental implants represent a predictable solution for edentulous rehabilitation; however, posterior maxillary atrophy and sinus pneumatization limit available bone. Contemporary implantology increasingly investigates sinus floor elevation as a alternative for achieving stable implant placement in reduced residual bone height. Objective of the study: To evaluate the integration outcomes of dental implants placed in the posterior maxillary segments in conjunction with lateral sinus floor elevation and augmentation using collagen-based grafting materials. Material and methods. This prospective clinical study (2024–2025) included 30 patients with posterior maxillary atrophy treated at the Arsenie Guțan Department of oral and maxillofacial surgery. Diagnosis involved clinical, laboratory, and CBCT evaluation. Sinus augmentation with collagen–hydroxyapatite grafts and simultaneous implant placement was performed, followed by structured postoperative monitoring of healing, bone regeneration, and implant stability. Results. This study analyzed 30 patients (14 women, 16 men) undergoing sinus lift procedures with simultaneous implant placement. Surgical planning considered residual subantral bone height and bone density according to the Misch bone density classification, most cases presenting D3–D4 density. A total of 48 implants were placed, mainly in sites with residual bone height between 3–5 mm. Collagen sponges with antibiotic solution were used for augmentation. Primary implant stability ranged from −4 to +1, while secondary stability after six months improved to −8 to −1. Postoperative CBCT and clinical evaluations confirmed consistent bone regeneration and successful osseointegration, with Periotest values between −3 and −8, indicating favorable implant integration and predictable treatment outcomes. Conclusions. The grind-out sinus lift technique provides controlled exposure of the Schneiderian membrane, reducing perforation risk and facilitating implant placement. Combined with collagen-based grafts, it ensures adequate bone formation, fewer complications, reduced costs, and predictable rehabilitation.

Impactul biofilmului dentar asupra sănătății orale, cariei dentare și inflamației gingivale în rândul copiilor și adolescenților

2026-04-30T14:01:52Z

Impactul biofilmului dentar asupra sănătății orale, cariei dentare și inflamației gingivale în rândul copiilor și adolescenților Lopotenco, Ana; Stepco, Elena Introducere: Biofilmul dentar reprezintă principalul factor etiologic implicat în apariția și progresia celor mai frecvente afecțiuni ale cavității orale la copii și adolescenți. Acumularea sa persistentă combinată cu igiena orală deficitară creează un mediu favorabil activității microbiene, determinând declanșarea proceselor inflamatorii gingivale și inițierea procesului carios. Scopul lucrării: Evaluarea corelației dintre gradul de acumulare a biofilmului dentar, severitatea inflamației gingivale și intensitatea cariei dentare la copii și adolescenți. Material și metode: Studiul a inclus un eșantion de 32 de pacienți cu vârste între 9 și 18 ani. Pentru fiecare participant au fost determinați: Indicele de Igienă Orală Simplificat Green–Vermilion (OHI-S), Indicele Gingival (GI) și Indicele de intensitate a cariei dentare (COA). Analiza statistică a fost realizată utilizând coeficientul de corelație Spearman pentru a evalua relațiile dintre variabilele studiate, iar intervențiile terapeutice au inclus igienizare profesională, aplicarea locală de antiseptice și instruirea privind tehnicile corecte de igienă orală. Rezultate: S-a evidențiat o corelație pozitivă foarte puternică între indicele OHI-S și indicele gingival (r=0,834). Între OHI-S și COA s-a înregistrat o corelație pozitivă puternică (r=0,692), iar între COA și GI o corelație pozitivă semnificativă (r=0,653). Aceste rezultate sunt susținute de o semnificație statistică ridicată (p < 0,001). Concluzii: Rezultatele studiului au evidențiat o corelație puternică între gradul acumulării biofilmului dentar, intensitatea procesului carios și severitatea inflamației gingivale. Astfel, cu cât este mai mare gradul de acumulare a biofilmului dentar cu atât mai intens este procesul inflamator gingival și intensitatea cariei dentare. Implementarea precoce a măsurilor profilactice și educaționale este esențială pentru menținerea sănătății orale în rândul copiilor și adolescenților.; Background: Dental biofilm represents the main etiological factor involved in the development and progression of the most common diseases of the oral cavity in children and adolescents. Its persistent accumulation combined with poor oral hygiene, creates a favorable environment for microbial activity, leading to the onset of gingival inflammatory processes and the initiation of the carious process. Objective of the study: To evaluate the correlation between the degree of dental biofilm accumulation, the severity of gingival inflammation, and the intensity of dental caries in children and adolescents. Material and methods: The study included a sample of 32 patients aged between 9 and 18 years. For each participant, the following indices were determined: the Simplified Oral Hygiene Index Green–Vermilion (OHI-S), the Gingival Index (GI), and the Decay-Missing-Filled Index (DMF). Statistical analysis was performed using the Spearman correlation coefficient to evaluate the relationships between the studied variables, while the therapeutic interventions included professional oral hygiene procedures, local application of antiseptics, and instruction on proper oral hygiene techniques. Results: A very strong positive correlation was observed between the OHI-S index and the Gingival Index (r = 0.834). A strong positive correlation was recorded between OHI-S and COA (r = 0.692), while a significant positive correlation was identified between COA and GI (r = 0.653). These results were supported by a high level of statistical significance (p<0.001). Conclusions: The results of the study demonstrated a strong correlation between the degree of dental biofilm accumulation, the intensity of carious lesions, and the severity of gingival inflammation. Thus, the greater the accumulation of dental biofilm, the more pronounced the gingival inflammatory process and the severity of dental caries. Early implementation of preventive and educational measures is essential for maintaining oral health among children and adolescents.

Acupunctura în tratamentul nevralgiei de trigemen dentogene – mecanisme moleculare și strategii de tratament sigure

2026-04-30T13:54:49Z

Acupunctura în tratamentul nevralgiei de trigemen dentogene – mecanisme moleculare și strategii de tratament sigure Liu, Anguo; Jin, Jianjun; Yan, Chunlu; Zhang, Yanfeng; Lacusta, Victor; Fișer, Lucia Introducere. Nevralgia de trigemen dentogenă apare de obicei drept complicație a leziunilor nervoase induse de intervenții invazive stomatologice, iar durerea sa cu debut brusc, violent și toleranța la carbamazepină, medicamentul de linie întâi, reprezintă o provocare majoră în practica clinică. Ca tehnică minim invazivă de neuromodulare, acupunctura a demonstrat eficiență și siguranță remarcabile în ameliorarea acestei afecțiuni. Scopul lucrării. Analiză sistemică ale mecanismelor biologice ale acupuncturii în nevralgia de trigemen dentogenă, selecția punctelor de acupunctură și tratamentul personalizat. Material și metode. Analiza surselor științifice din bazele de date PubMed, Hinari, Elsevier, Google Scholar, Web of Science, cu selecția cercetărilor originale, articole din reviste științifice specializate în conformitate cu criteriile de interes și cuvintele cheie. Rezultate. Acupunctura inhibă eficient canalele de sodiu periferice dependente de voltaj și reduce acumularea atipică a receptorilor P2X3, reduce neuroinflamația mediată de microglie la nivelul nucleului spinal al trigemenului și activează sistemul inhibitor descendent endogen pentru a reseta câștigul durerii (pain gain). În practica clinică, acupunctura profundă a punctului Xiaguan (ST7) combinată cu carbamazepină în doze mici, nu numai că produce un efect analgezic sinergistic excelent, dar reduce semnificativ efectele adverse ale medicamentului și accelerează repararea mielinei. Concluzii. Acupunctura necesită apricerea și recunoașterea ca metodă de intervenție importantă în managementul multidisciplinar al nevralgiei de trigemen dentogene. Intervenția timpurie și selectarea personalizată a punctelor de acupunctură sunt esențiale pentru obținerea efectelor terapeutice. Cercetările viitoare trebuie să valideze țintele terapeutice ale acupuncturii aplicând o abordare multifactorială și multidisciplinară (genomica, proteomica, metabolomica, imagistica cerebrală functională și altele).; Bakground. Dentogenic trigeminal neuralgia typically arises as a complication of nerve injuries induced by invasive dental procedures. Its sudden, violent onset and resistance to carbamazepine, the first-line treatment, pose a major challenge in clinical practice. As a minimally invasive neuromodulation technique, acupuncture has demonstrated remarkable efficacy and safety in alleviating this condition. Objective of the study. A systemic analysis of the biological mechanisms of acupuncture in dentogenic trigeminal neuralgia, acupuncture point selection, and personalized treatment strategies Material and methods. Analysis of scientific sources from PubMed, Hinari, Elsevier, Google Scholar, and Web of Science databases, examining original research and articles from specialized scientific journals in accordance with the criteria of interest and keywords. Results. Acupuncture effectively inhibits voltage-gated peripheral sodium channels and reduces the atypical accumulation of receptors P2X3 receptors, reduces microglia-mediated neuroinflammation within the spinal trigeminal nucleus, and activates the endogenous descending inhibitory system to reset the pain gain. In clinical practice, deep acupuncture at the Xiaguan (ST7) point, combined with low-dose carbamazepine, not only produces an excellent synergistic analgesic effect but also significantly reduces drug adverse effects and accelerates myelin repair. Conclusions. Acupuncture deserves recognition and appreciation as an important intervention method in the multidisciplinary management of dentogenic trigeminal neuralgia. Early intervention and personalized acupuncture point selection are essential for achieving optimal therapeutic effects. Future research must validate acupuncture’s therapeutic targets by applying a multifactorial and multidisciplinary approach (genomics, proteomics, metabolomics, functional brain imaging, etc.).

Metode minim-invazive de tratament al parodontitei incipiente și moderate

2026-04-30T13:46:49Z

Metode minim-invazive de tratament al parodontitei incipiente și moderate Leahu, Sandrina; Ciobanu, Sergiu Introducere. Abordarea modernă a bolii parodontale subliniază că diagnosticul, tratamentul, controlul și monitorizarea trebuie realizate prin aplicarea principiului interdisciplinarității. Tratamentul, având drept scop final reabilitarea funcțiilor aparatului dento-maxilar, trebuie să fie complex, complet, etapizat și realizat corect, asigurând o sănătate parodontală stabilă și durabilă. Studiile clinice arată că succesul îndelungat al tratamentului parodontal depinde preponderent de rezultatele etapei etiologice/non-chirurgicale, mai puțin de cele ale etapei corective/chirurgicale. Scopul lucrării. Evaluarea și implementarea metodelor de tratament în terapia minim-invazivă a parodontitei incipiente și moderate (Stadiile I și II). Material și metode. Studiul clinic observațional, prospectiv, a inclus 14 pacienți (11 bărbați, 3 femei), cu vârste între 28 și 52 de ani: 6 pacienți cu parodontită incipientă (Stadiul I) și 8 pacienți cu parodontită moderată (Stadiul II). După igienizarea profesională, s-au utilizat metodele minim-invazive alternative: tehnici de debridare și decontaminare – Vector-terapia, terapia fotodinamică antimicrobiană, la necesitate chiuretajul pe câmp închis și terapia biostimulatorie (PRP-terapia). Rezultate. Utilizarea metodelor minim-invazive de tratament al parodontitei incipiente și moderate a condus la stoparea și stabilizarea evoluției bolii, clinic exprimată prin: lipsa sângerării la sondare, lipsa inflamației, închiderea pungilor parodontale (PPr). Doar în 3 cazuri cu parodontită moderată au persistat PPr reziduale, neactive cu profunzime scăzută. Rezultatele au fost consemnate în statusul parodontal (parodontogramă) la etapele de monitorizare. Concluzii. Pentru tratamentul parodontitei incipiente și moderate, preponderent sunt suficiente manopere nonchirurgicale, etiologice, utilizând metodele minim-invazive precum Vector-terapia, terapia fotodinamică antimicrobiană, eventual chiuretajul pe câmp închis și terapia biostimulatorie pentru o sănătate parodontală stabilă și durabilă.; Background. The modern approach to periodontal disease emphasizes that diagnosis, treatment, control, and monitoring must follow the principle of interdisciplinary approach. Treatment should be complex, complete, phased, and correctly implemented to ensure stable and durable periodontal health, with the aim of rehabilitating dento-maxillary functions. Clinical studies indicate that the long-term success of periodontal treatment depends primarily on the results of the etiological/non-surgical phase rather than the corrective/surgical phase. Objective of the study. To evaluate the clinical implementation of minimally invasive treatment methods in the therapy of initial and moderate periodontitis (Stages I and II). Material and methods. This prospective observational clinical study included 14 patients (11 males, 3 females) aged between 28 and 52: 6 patients with initial periodontitis (Stage I) and 8 with moderate periodontitis (Stage II). Following professional oral prophylaxis, alternative minimally invasive methods were used: debridement and decontamination techniques – Vector therapy, antimicrobial photodynamic therapy, when necessary, closed-field curettage and biostimulatory therapy (PRP therapy). Results. Minimally invasive treatment methods for initial and moderate periodontitis led to the arrest and stabilization of disease progression, clinically expressed by: absence of bleeding on probing, resolution of inflammation, and periodontal pocket closure. Residual inactive pockets of shallow depth persisted in only 3 moderate periodontitis cases. The results were documented in the periodontal status (periodontal chart) during monitoring. Conclusions. For the treatment of initial and moderate periodontitis, non-surgical etiological procedures are generally sufficient. Utilizing minimally invasive methods as Vector-therapy, antimicrobial photodynamic therapy, with selective use of closed-field curettage and biostimulatory therapy ensures stable and durable periodontal health.