http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/18665 2026-04-04T05:08:07Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/19357 Conferinţa ştiinţifică anuală "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță", 20-22 octombrie 2021: Abstract book 2021-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/19130 Clinical and paraclinical considerations of slowly resolving community-acquired pneumonia caused by SARS-CoV-2 virus Dumitraș, Tatiana; Cașcaval, Virginia; Talmaci, Cornelia; Șișianu, Daniela; Lupu, Rodica Background. Data from the scientific literature and our experience in the last year have shown that the fight against the SARS-CoV-2 virus does not end with the management of the acute period. Thus, the notion of slowly resolving pneumonia acquires a new dimension, meaning not only delayed radiological resolution, but also the persistence of symptoms and signs over 4 weeks from the disease onset. Objective of the study. Study of the clinical, biological and radiological features of slowly resolving pneumonia caused by SARS-CoV-2 virus. Material and Methods. The study included 120 patients (mean age 62.7 ± 11.9 years) with pneumonia caused by SARS-CoV-2 virus, with delayed clinical and radiological resolution and worsening of the condition, which required hospitalization in the Post COVID units. Results. Pneumonias lasting 4-8 weeks (group 1) constituted 87 (72.5%) and lasting 8- 12 weeks (group 2) – 33 (27.5%). Persistence of dyspnea and cough on discharge from PostCOVID wards was 3 times more common in group 2. Complete or incomplete radiological resolution at discharge was found in 2/3 patients in both groups, pattern of fibrosis being observed more frequently in group 2. The duration of pneumonia longer than 8 weeks had a positive correlation with non-invasive ventilation in the COVID units (rs=0.239), increased serum creatinine (rs=0.193), anemia (rs=0.221), inability to self-move (rs=0.316) and worsening of pre-existing heart failure (rs=0.289), p<0.05. Conclusion. In our study, the slowly resolving evolution of pneumonia caused by SARS-CoV-2 virus was confirmed both by the persistence of respiratory symptoms and delayed radiological resolution, being influenced by the need for non-invasive ventilation in COVID units and a number of extrapulmonary factors.; Introducere. Datele din literatura de specialitate și experiența noastră din ultimul an au demonstrat, că lupta cu virusul SARS-CoV-2 nu se încheie cu gestionarea perioadei acute. Astfel, noțiunea de pneumonie trenantă capătă o nouă dimensiune, însemnând nu doar rezoluție radiologică întârziată, dar și persistența simptomelor și semnelor peste 4 săptămâni de la debut. Scopul lucrării. Studierea particularităților clinice, biologice și radiologice ale pneumoniilor trenante cauzate de virusul SARSCoV-2. Material și Metode. În studiu au fost incluși 120 de pacienți (vârsta medie 62,7±11,9 ani) cu pneumonii cauzate de virusul SARS-CoV-2, cu rezoluție clinico-radiologică întârziată și agravarea stării, fiind necesară respitalizarea în secțiile Post-COVID. Rezultate. Pneumoniile cu durata de 4-8 săptămâni (lotul 1) au constituit 87 de cazuri (72,5%), cu durata de 8-12 săptămâni (lotul 2) – 33 de cazuri (27,5%). Persistența dispneei și tusei la externare a fost de 3 ori mai frecventă în lotul 2. Rezoluția radiologică completă sau incompletă la externare a fost constatată în 2/3 pacienți din ambele loturi, tendință spre fibroză fiind observată mai frecvent în lotul 2. Durata pneumoniei mai mare de 8 săptămâni a avut corelație pozitivă cu ventilația non-invazivă în secțiile COVID (rs=0,239), creatinina crescută (rs=0,193), anemie (rs=0,221), imposibilitate de autodeplasare (rs=0,316) și agravarea insuficienței cardiace preexistente (rs=0,289), p<0,05. Concluzii. Evoluția trenantă a pneumoniilor cauzate de virusul SARS-CoV-2 s-a confirmat prin persistența simptomelor respiratorii și rezoluție radiologică întârziată, fiind influențată de necesitatea ventilației non-invazive în secțiile COVID și de o serie de factori extrapulmonari. Discipline of Clinical Syntheses, Nicolae Testemitanu SUMPh 2021-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/19129 Hemoleucographic evaluations in children with SARS-CoV-2 infection Munteanu, Ana; Baluțel, Tatiana; Conica, Corina; Cepraga, Victoria; Cotoman, Aliona; Selevestru, Rodica Background. SARS-CoV-2 infection, although a disease predominantly affecting the respiratory system, can involve several organs, including the haematological system. Objective of the study. Reporting laboratory results of children with COVID-19 infection hospitalized in IMSP IMC. Material and Methods. The study included 64 children from the COVID-19 section, IMSP IMC, with a mean age of 2.04 ± 0.38 years (variations 1 day-17 years). The methodology of the study included the evaluation of changes in the blood count of children with COVID-19 infection during hospitalisation. The data analysis was performed statistically through the EpiINFOprogramme. Results. The study found in children with COVID-19 infection normal mean values of hemoglobin - 121.9±3.07g/1,but with variations of 70-219 g/l, erythrocytes - 3.9±0.08x1012/l (2.7-6.6x1012/1). Thus, in 28.13% of cases, anemia is attested. Leukocytes 9,3±0.50x109 /1, still was leukopenia (2.1x109 /1), marked leukocytosis (29.9x109 /1), in newborns 9,17±0.49x109 /1, infants 9.2±0.37x109 /1, 1-3years 8.5±0.31x109 /1, 3-7years 10.8±0.8x109 /1, school children 8.32±0.42x109 /l. Neutrophils unsegm. 5,9±0,40% (2-15%), segm. - 38,8±2,14% (7-74%). Lymphocytes 48.8±2.37% (6-87.3%), in newborns 55.01±2.2%, infants 54.1±2.01%, 1-3years 51.6±2.5%, 3-7years 38.2±2.3%, school children 31.6±2.2%. (Fstat 3.24, p <0.02). Conclusion. Children with SARS-CoV-2 infection have insignificant leukocytosis. As lymphocytes are a significant marker for COVID-19 infection, they reveal more obvious lymphopenia in young children, possibly indicating an immunosuppressive effect of this type of coronavirus.; Introducere. Infecția SARS-CoV-2, deși este o boală cu afectare preponderent a sistemului respirator, poate implica mai multe organe, inclusiv sistemul hematologic. Scopul lucrării. Evaluarea modificărilor hemoleucografice la copiii cu infecția COVID-19. Material și metode. În studiu au fost incluși 64 de copii din secția COVID-19, IMSP IMC, cu vârsta medie de 2,04±0,38 ani (variații 1zi-17 ani). Metodologia studiului a preconizat evaluarea modificărilor în hemoleucograma copiilor cu infecția COVID-19, în perioada de spitalizare. Analiza datelor a fost efectuată statistic prin programa EpiINFO. Rezultate. Studiul a constatat, la copiii cu infecția COVID-19, valori medii normale ale hemoglobinei - 121,9±3,07 g/l, dar cu variații de 70-219g/l şi eritrocite - 3,9±0,08x1012/l (2,7-6,6x1012/l). Astfel, în 28,13% de cazuri se atestă anemie. Leucocitele 9,3±0,50x109 /l, totuși a fost leucopenia (2,1x109 /l), leucocitoză marcată (29,9x109 /l), la nou-născuți - 9,17±0,49x109 /l, sugari - 9,29±0,37x109 /l, 1-3ani - 8,54±0,31x109 /l, 3-7ani 10,8±0,8x109 /l, școlari - 8,32±0,42x109 /l. Neutrofilele nesegmentate 5,9±0,40% (2-15%) şi segmentate -38,8±2,14% (7-74%). Limfocitele 48,8±2,37% (6-87,3%), la nou-născuți 55,01±2,2%, sugari 54,1±2,01%, 1-3ani 51,6±2,5%, 3-7ani 38,2±2,3%, școlari 31,6±2,2%. (Fstat 3,24 p<0,02). Concluzii. Copiii cu infecția SARS-CoV-2 prezintă o leucocitoză nesemnificativă. Limfocitele fiind un marker sugestiv pentru infecția COVID-19, relevă limfopenie mai evidentă la copiii de vârstă mică, indicând posibil un efect imunosupresiv al acestui tip de coronavirus. Paediatrics Department, Nicolae Testemitanu SUMPh 2021-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/19126 Transitory MRI changes after the Vigabatrin treatment (clinical case) Calcîi, Cornelia; Sprincean, Mariana; Feghiu, Ludmila; Cuzneț, Ludmila; Groppa, Stanislav; Hadjiu, Svetlana Background. Some studies show an association between the occurrence of neuroimaging changes (MRI) and Vigabatrin treatment in West syndrome in children, all changes being reversible and dosedependent. Objective of the study. Evaluation of neuroimaging peculiarities secondary to Vigabatrin treatment based on a clinical case. Material and Methods. We evaluated the case of a 1-year-old 7- month-old child diagnosed with West syndrome who was hospitalized in 2019 in the IMSP mother and Child Institute, where he received treatment with Vigabatrin. The first neuroimaging investigation-MRI 3 Ts was performed at the age of 8 months, and the repeated one after 6 months of treatment with Vigabatrin. Results. At the age of 6 months the child presented the clinical picture of infantile spasms and delay in neuropsychic development, being diagnosed with West syndrome. The child performed the first brain MRI, where periventricular cysts, a minimized volume of cerebral white matter with periventricular gliosis, with reduction of hippocampal volume and enlargement of the ventricular and cisternal system were described. After the initiation of Vigabatrin treatment, the seizures stopped. The same changes were described on the repeated MRI examination (after 6 months), but small gliotic lesions appeared in the brainstem and tegmet, which were not previously described. Conclusion. Brain MRI changes may be seen in children with epilepsy treated with Vigabatrin. These may include increased signal in T2 and transient changes in the brainstem, usually being dose dependent and disappearing after discontinuation of treatment.; Introducere. Unele studii demonstrează o asociere dintre apariția modificărilor neuroimagistice (RMN) și tratamentul cu Vigabatrin, în cadrul sindromului West la copii, toate modificările fiind reversibile și dependente de doză. Scopul lucrării. Evaluarea particularităților neuroimagistice secundare ale tratamentului cu Vigabatrin, în baza unui caz clinic. Material și metode. S-a evaluat cazul unui copil de 1 an și 7 luni, diagnosticat cu sindromul West, care a fost internat în anul 2019 în incinta IMSP Institutul Mamei și Copilului, unde a beneficiat de tratament cu Vigabatrin. Prima investigație neuroimagistică-RMN 3 Ts a fost efectuată la vârsta de 8 luni, iar cea repetată - după 6 luni de tratament cu Vigabatrin. Rezultate. La vârsta de 6 luni copilul prezenta tabloul clinic de spasme infantile și întârziere în dezvoltarea neuropsihică, fiind diagnosticat cu sindromul West. Copilului i-a fost efectuat primul RMN cerebral, unde au fost descrise chisturi periventriculare, un volum minimizat de substanță albă cerebrală cu glioză periventriculară, cu reducerea volumului hipocampal și lărgirea sistemului ventricular și cisternal. După inițierea tratamentului cu Vigabatrin, convulsiile au încetat. La examinarea prin RMN repetată (după 6 luni) au fost descrise aceleași modificări, dar au apărut leziuni mici gliotice în trunchiul cerebral și în tegument, care nu au fost descrise anterior. Concluzii. Modificările RMN cerebrale pot fi întâlnite la copiii cu epilepsie, tratați cu Vigabatrin. Acestea pot include creșterea semnalului în T2 și modificări tranzitorii la nivelul trunchiului cerebral, fiind dereglări dependente de doză, care dispar după abandonarea tratamentului. Paediatrics Department, Laboratory of Genetics, Department of Neurology no. 2, Nicolae Testemitanu SUMPh 2021-01-01T00:00:00Z