Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină Nr. 1(98) / 2024

Sarcina multiplă cu triplex ‒ cauza nașterilor premature extreme

2024-01-01T00:00:00Z

Sarcina multiplă cu triplex ‒ cauza nașterilor premature extreme Sârbu, Zinaida; Tabuica, Uliana; Sagaidac, Irina; Stavinskaia, Liudmila Introducere. Nașterea prematură (NP) continuă să fie o provocare în obstetrica contemporană și medicina perinatală. Incidența acestora în întreaga lume variază între 2,5% și 30%, iar în Repubica Moldova este de 5,6%. Analiza datelor din literatura de specialitate din ultimii 5 ani indică faptul că anual se nasc prematur aproximativ 15 milioane de copii, ceea ce implica un consum imens de resurse materiale pentru îngrijire, tratament şi reabilitare. De asemenea, unul din zece copii născuți prematur (1 milion) decedează în fiecare an din cauza complicațiilor nașterii premature, iar cei care supraviețuiesc se confruntă adesea cu dizabilități, inclusiv probleme neurologice, vizuale și auditive. Scopul. Prezentarea a două cazuri clinice de sarcină cu tripleți, pentru a demonstra lipsa unei corelații între modul de finalizare a sarcinii și rezultatele perinatale în nașterea prematură extremă. Materiale și metode Evaluarea rezultatelor clinice ale sarcinilor cu tripleți care s-au finalizat cu naștere prematură extremă. Caz clinic. În primul caz, pacienta X, în vârstă de 38 de ani, a fost transferată la Centrul Perinatal de nivel III cu diagnosticul: Sarcină 24+5 s.a, GII NII Triplex tricorionic, triamnional, obținută prin fertilizare in vitro (FIV). AOC (1 naștere prematură la 22 s.a). A fost diagnosticată cu insuficiență istmico-cervicală. Cerclaj pe col+pesar obstetrical. RPPA pretermen și HTA esențială de gradul II, precum și obezitate de gradul III. Din extras s-a constatat că înainte cu 7 zile s-a finalizat profilaxia SDR cu dexametazon. La examenul obstetrical ulterior, s-a scos sutura și pesarul obstetrical de pe col, obținând o deschidere a colului de 6 cm, cu prezentație cefalică a primului făt . S-a stabilit diagnosticul de sarcină 25 de săptămâni și 4 zile, multiplă cu tripleți și RPPA pretermen. S-a decis continuarea nașterii per vias naturalis. După aproximativ 4 ore, nașterea s-a finalizat cu nașterea a trei feți vii, F1 – M=690 g, Apgar 3/5 p, F2 – M=800 g, Apgar 3/5 p, F3 – M=600g, Apgar 3/5 p. Aceștia s-au dovedit a fi extrem de imaturi la naștere, prezentând respirații ineficiente și tegumente cianotice, motiv pentru care nou-nascuții au fost intubați și plasați la VAP cu FiO2 100%. Evoluția stării nou-născuților F2 si F3 a fost negativă, ambii decedând pe 23.05.22, din cauza sepsisului neonatal precoce. Nou-născutul F1, care a prezentat o stare gravă la naștere, a răspuns pozitiv la tratamentul complex și, cu o dinamică pozitivă, a fost transferat în secția de prematuri pentru monitorizare ulterioară. Apoi, a fost externat la domiciliu în stare satisfăcătoare. În anul 2024 a implinit 2 ani. În al doilea caz, pacienta Z., în vârstă de 30 de ani, a fost internată în spital prin intermediul AMU cu dureri moderate în regiunea inferioară lombară, preponderent pe partea dreaptă, cu diagnosticul: Sarcină 25 s.a., GI. NI. AOC (sterilitate I3 ani) și AGC (laparoscopie în 2017 și 2018). Concepție obținută prin FIV. Diagnosticul prenatal a relevat un triplex biamnional (F2/F3), bicorial (F2/F3) și iminență de naștere prematură. Gravida a fost monitorizată în dinamică în condiții de staționar obstetrical, timp de 14 zile, după care au apărut brusc eliminari sangvinolente abundente și s-a decis finalizarea sarcinii prin operație cezariană de urgență. La operație au fost extrași 3 feți vii: F1 – M=970, Apgar 6/7 p, F2 – M=790 g, Apgar 6/7 p și F3 – M=870 g, Apgar 6/7 p. Nou-născuții au fost transferați în secția de reanimare pentru nou-născuți, având în vedere imaturitatea lor extremă și respirațiile ineficiente. Starea nou-născuților a evoluat negativ, iar decesul acestora a survenit la F1 pe 7 decembrie 2020, la F2 pe 19 noiembrie 2020 și la F3 pe 22 noiembrie 2020, din cauza sepsisului neonatal precoce și a pneumoniei congenitale. Concluzii. Nașterea în sarcinile multiple premature extreme prezintă rezultate perinatale similare indiferent de metoda de finalizare – per vias naturalis sau prin operație cezariană. Operația cezariană este indicată în cazul apariției complicațiilor care pun în pericol viața gravidei: DPPNÎ, placenta previa, preeclampsie severă sau exlampsie etc.

Sarcina cu HIV/SIDA. Conduită și tratament

2024-01-01T00:00:00Z

Sarcina cu HIV/SIDA. Conduită și tratament Mitriuc, Diana; Catrinici, Rodica; Bodiu, Lina Introducere. Sarcina reprezintă un moment important pentru ca orice femeie să-și cunoască statutul HIV, iar pentru femeile infectate cu HIV – să beneficieze de intervențiile necesare prevenirii transmiterii HIV către viitorul copil. Testarea pentru infecția HIV este necesară pentru toate femeile gravide, în vederea inițierii la timp a măsurilor de prevenire a transmiterii acestei infecții de la mamă la copil și trebuie efectuată doar după obținerea consimțământului informat. În anul 2020, în Republica Moldova au fost înregistrate 191 de femei gravide HIV pozitive, inclusiv 53 la care diagnosticul de infectare cu HIV a fost stabilit pentru prima dată în timpul sarcinii. Pe parcursul anului 2020, 171 de femei HIV pozitive au născut, dintre care 53 prin cezariană. Din cele 171 de femei HIV pozitive care au născut în anul 2020, 15 nu au primit tratament profilactic pentru prevenirea transmiterii infecției HIV de la mamă la făt. Astfel, acoperirea cu tratament profilactic a constituit 91,2%, fiind mai mică cu 4,5% comparativ cu anul 2019. În prezent, statutul HIV pozitiv a fost stabilit la 4 copii născuți în anul 2020, astfel încât rata transmiterii materno-fetale a infecției HIV constituie 2,3%. Transmiterea verticală a infecției cu HIV poate avea loc în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării, deoarece virusul poate traversa placenta și este prezent în sânge, secrețiile cervicale și laptele matern. Screeningul adecvat și inițierea timpurie a tratamentului antiretroviral (TARV) previne infectarea fătului. Scopul. Interpretarea aspectelor etiopatogenetice, clinice, de diagnostic și de management la pacientele cu HIV/SIDA în sarcină. Materiale și metode. A fost efectuat un studiu descriptiv, retrospectiv, în incinta IMSP SCM „Gheorghe Paladi”, la secțiile obstetricale nr. 1 și nr. 2, în perioada 2021-2022. Primul lot a inclus 42 de gravide cu HIV, în timp ce lotul al doilea a cuprins 50 de gravide fără HIV. Pentru analiză, au fost utilizate programele statistice Microsoft Excel, IBM SPSS Statistics 27 și Stat Plus LE. Rezultate. Sarcina la gravidele cu HIV a evoluat diferit: 26 de paciente au fost asimptomatice, 10 au prezentat o simptomatologie minoră, iar 6 moderată. Un procent de 36% cazuri au prezentat un ARN viral >40 copii/ ml, iar în 64% ARN-ul a fost mai mic de 40 copii/ml, ceea ce a influențat decizia privind modalitatea de naștere. Analiza numărului LT CD4+ a arătat că 36 de gravide au prezentat o ușoară imunosupresie, iar 6 au avut o imunosupresie moderată. În primul lot, 38 de femei au urmat TARV (90%), iar cele mai frecvente reacții adverse au fost semnele dispeptice, anemia, afectarea neurologică și erupțiile cutanate. Modalitatea de naștere la pacientele cu HIV a fost în 64% de cazuri pe cale naturală, iar în 36% prin cezariană. În lotul de cercetare, 38 de gravide au optat pentru alimentarea nou-născutului cu lapte praf, în timp ce 4 paciente au ales alăptarea la sân. Concluzii. S-a identificat o corelație puternică între nivelul ARN HIV >40 copii/ml și finalizarea sarcinii prin cezariană (R=0,8485). Administrarea tratamentului antiretroviral a condus la diminuarea nivelului ARN, reducerea imunosupresiei cauzate de virus și amelioarea stării clinice a pacientelor. O modalitate de împiedicare a progresiei infecției cu HIV și de evitare a transmiterii acesteia de la mamă la făt este consilierea gravidelor în legătură cu tratamentul antiretroviral.

Rolul stresului oxidativ în patogenia preeclampsiei

2024-01-01T00:00:00Z

Rolul stresului oxidativ în patogenia preeclampsiei Ețco, Ludmila; Boșcăneanu, Natalia; Budianu, Cătălina Introducere. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), preeclampsia (PE) reprezintă una din cele mai frecvente cauze de suferință fetală și deces matern la nivel global. Maladaptarea vasculară maternă în preeclampsie este un fenomen complex, care implică o gamă variată de factori patologici. Pentru a preveni complicațiile materno-fetale asociate cu această afecțiune, este important să se efectueze studii exhaustive ale tuturor aspectelor implicate, inclusiv impactul asupra sistemului cardiovascular, disfuncției placentare, precum și efectele asupra dezvoltării fătului. O abordare comprehensivă în cercetarea acestei maladaptări vasculare va contribui la dezvoltarea de strategii eficiente de prevenire și management al preeclampsiei. O teorie importantă în patogenia PE este reprezentată de activizarea stresului oxidativ cu alterarea funcției placentare și endoteliale. Stresul oxidativ este apreciat printr-un dezechilibru dintre indicii nivelului de produși prooxidanți și activitatea sistemului antioxidant. Factorii prooxidanți principali în PE sunt verprezilina și pentozidina (AGE verprelizine like, AGE pentozidine like), dialdehida malonică (DAM), albumina ischemic modificată, produșii proteici ai oxidării avansate (PPOA), ce vor determina dereglarea funcției și structurilor endoteliale vasculare. Cercetarea activității sistemului antioxidant implică evaluarea activității antioxidante totale (sumarea antioxidanților enzimatici precum suрerоxid dismutaza, glutatiоn-reductaza, glutatiоn-рerоxidaza, cerulорlasmina, metalоtiоninele) și a capacității cuprului de a oxida ioni. Condițiile de hipoxie-ischemie placentară pot determina frecvent afectarea neurologică a fătului. În acest context, este necesară evidențierea unor biomarkeri capabili să depisteze precoce afectarea fătului și să-l monitorizeze pe parcursul sarcinii. Printre cei mai studiați biomarkeri sunt proteinele S100B și Activina A, cu posibilitate de dozare în sângele matern. Studiul stresului oxidativ în preeclampsie nu doar aduce în prim-plan mecanismele patogenice implicate în această afecțiune, ci și deschide calea către identificarea unor noi strategii terapeutice și preventive, esențiale pentru îmbunătățirea sănătății materno-fetale. Scopul. Evidențierea principalilor markeri ai stresului oxidativ în patogenia preeclampsiei pentru prevenirea complicațiilor materno-fetale. Materiale și metode. Studiul a inclus un lot de cercetare (L1) format din femei însărcinate diagnosticate cu PE, internate în IMSP IMșC. Criteriile de includere au fost următoarele: termenul de sarcină cuprins între 28+0 s.a. – 41+6 s.a., sarcină monofetală în evoluție, absența diabetului zaharat, absența izoimunizării după factorul Rh și lipsa malformațiilor fetale, precum și acceptarea de a participa la studiu. Lotul de control (L0) a inclus 366 de gravide fără PE. Rezultate. Studiul valorilor medii aie markerilor prooxidanți în lotul gravidelor cu PE a evidențiat valori semnificativ mai mari în comparație cu lotul de control L0: рrоdușii рrоteici ai оxidării avansate (РРОA) – 174.7±90.1 μU/ml vs L0 - 46.6±40.5 μU/ml(р<0.0001), рrоdușii finali ai glicării avansate (AGE verрrelizine like - 1229.8±1067.3 μU/ml vs L0 - 349.9±136.7 μU/ml(р<0.0001) și AGE рentоzidine like - 2161.6±949.9 μU/ ml vs L0 - 527.9±193.3 μU/ml(р<0.0001), dialdehida malоnică (DAM) - 34.5±20.9 μU/ml vs L0 - 18.3±11.4 μU/ml(р<0.0001). Capacitatea antioxidantă totală (AAT) a evidențiat valori mai mari la gravidele din lotul de control (3.5±1.9 μU/ml), comparativ cu gravidele cu PE din L1, unde media acestui parametru a fost 1.9±1.8 μU/ml(р<0.0001). Totuși, studiul capacității antioxidante a ionilor de cupru nu a evidențiat modificări semnificative între cele două loturi cercetate. Un alt marker antioxidant studiat a fost albumina ischemic modificată, cu valori medii de 0.5±0.9 μU/ml în L1 și 0.6±1.0 μU/ml în L0, fără modificări semnificative între gravidele cu PE și lotul de control. Toți markerii prooxidanți și antioxidanți au fost evaluați și în puseele de hipertensiune arterială. În cazurile de oscilații ale tensiunii arteriale sistolice (TAS) ≥30 mmHg, în 40 de cazuri (8,5%) s-a observat o creștere a factorilor prooxidanți: PPOA 203.7±123.6 μU/ml (lotul absent 88.8±70.8 μU/ml), AGE verрerlizina 1046.8±495.5 μU/ml (lotul absent 728.7±937.2 μU/ml), AGE рentоzidina 2316.0±933.1 μU/ml (lotul absent 1119.7±966.4 μU/ml), DAM 33.8±13.6 μU/ml (lotul absent 24.7±19.3 μU/ml). Datele paraclinice prezentate atestă existența unui dezechilibru între cele două componente ale stresului oxidativ, cu o creștere a indicilor prooxidanții în detrimentul celor antioxidanți. Conform rezultatelor studiului, se observă că în PE capacitatea antioxidantă este parțial păstrată, fiind asociată cu o acumulare semnificativă a factorilor prooxidanți. Concluzii. Studiul a demonstrat o creștere semnificativă a valorilor markerilor prooxidanți în preeclampsie comparativ cu grupul de control, în timp ce markerii antioxidanți au prezentat valori relativ neschimbate. Această constatare sugerează că preeclampsia este asociată cu un dezechilibru între procesele de oxidare și antioxidante în organism, cu o acumulare excesivă a factorilor prooxidanți. De asemenea, s-a observat că oscilațiile tensiunii arteriale sistolice peste limitele fiziologice au fost asociate cu niveluri maxime ale factorilor prooxidanți, subliniind importanța monitorizării atente a tensiunii arteriale în gestionarea preeclampsiei. Pe baza rezultatelor studiului nostru, considerăm că prooxidanții în exces joacă un rol semnificativ în patogeneza preeclampsiei, iar evaluarea meticuloasă a factorilor prooxidanți la gravidele cu această patologie ar permite prevenirea complicațiilor materno-fetale.

Rolul laparoscopiei în obstetrică și ginecologie

2024-01-01T00:00:00Z

Rolul laparoscopiei în obstetrică și ginecologie Ostrofeț, Constantin; Cernețchi, Olga; Sârbu, Zinaida; Agop, Silvia Introducere. Laparoscopia reprezintă o provocare pentru obstetrica și ginecologia contemporană din Republica Moldova, deoarece tot mai mult înlocuiește laparotomia clasică. Acest progres a început în anul 1990, când academicianul Gheorghe Paladi a introdus laparoscopia în clinica SCM nr 1. Analiza datelor din literatura de specialitate națională arată că prima lucrare, întitulată „Experienţa a 800 de laparoscopii chirurgicale în practica ginecologică”, a fost publicată în Materialele conferinţei ştiinţifice anuale consacrate semicentenarului USMF „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, 1995, p. 377. De atunci pâna în 2000 au fost publicate 18 teze, dintre care două în SUA, la Washington, și două în Rusia, la Moscova, în care a fost relatată experiența în tratamentul laparoscopic al afecțiunilor ginecologice. De atunci, s-au făcut multe modificări în tehnica și indicațiile laparoscopiei în obstetrică și ginecologie, iar în ultimii 5 ani, la Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi” au fost efectuate 3576 de laparoscopii. Scopul. Evaluarea ratei laparoscopiei diagnostico-curative în tratamentul chirurgical al patologiei ginecologice. Materiale și metode Analiza statistică a rapoartelor referitoare la intervențiile chirurgicale efectuate în domeniul ginecologiei în perioada 2019-2023 în cadrul clinicii Spitalului Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”. Rezultate. Pe parcursul anilor 2019-2023, în cadrul clinicii Spitalului Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”, laparoscopia cu scop diagnostic a fost efectuată în 22 de cazuri (1,6 ± 1,3%), iar cea chirurgicală în 3554 de cazuri (98,4% ± 2,3%). Dintre acestea din urmă, 3369 de cazuri (72,5% ± 1,3%) au fost intervenții planificate, în timp ce în 207 cazuri (27,5% ± 1,3%) a fost necesară o intervenție de urgență. Laparoscopia diagnosticocurativă a fost efectuată pentru următoarele patologii: apoplexie ovariană - 54 de cazuri (27,5% ± 1,3%), piosalpinx - 50 de cazuri (27,5% ± 1,3%), sarcină extrauterină - 300 de cazuri (27,5% ± 1,3%), chist ovarian - 897 de cazuri (27,5% ± 4,3%), infertilitate - 1249 de cazuri (27,5% ± 3,9%), absces tuboovarian - 26 de cazuri (27,5% ± 4,3%). În perioada 2019-2023, s-au efectuat un total de 1886 de laparotomii ginecologice. Dintre acestea, 1286 (55 ± 4,3%) au fost intervenții planificate, iar 600 (45 ± 3,9%) au fost urgente. Structura indicațiilor pentru laparotomia ginecologică a fost următoarea: miom uterin - 1508 cazuri (80 ± 5,1%), incluzând miomectomie în 603 cazuri (40 ± 5,9%), histerectomie subtotală în 663 de cazuri (50 ± 1,3%), histerectomie totală în 179 de cazuri (10 ± 3,3%), intervenții pe anexe - 410 cazuri (20 ± 3,9%), anexectomie în 54 de cazuri (14 ± 1,3%), sarcină extrauterină - 278 de cazuri (71 ± 5,3%), piosalpinx - 50 de cazuri (10 ± 1,1%), absces tuboovarian - 26 de cazuri (5 ± 1,6%). Pacientele care au suferit laparoscopii diagnostico-curative au fost externate în 3552 de cazuri (98,0% ± 2,5%) dupa două zile de la interventie, iar în 22 de cazuri (2,0 ± 1,5%) după 4-5 zile. Pacientele care au suferit laparotomii ginecologice au fost în mare parte externate după 5 zile de la intervenție în 2268 de cazuri (80,0 ± 3,3%), iar peste 7 zile în 1380 de cazuri (20,0 ± 3,5%). Concluzii. Laparoscopia diagnostico-curativă reprezintă metoda de elecție în tratamentul chirurgical al patologiei ginecologice la Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”. Raportul de 3 laparoscopii la 1,5 laparotomii este benefic din punct de vedere medical și financiar. Este necesar să ne îndreptăm către un tratament chirurgical laparoscopic de 100% pentru pacientele de vârstă reproductivă, deoarece repercursiunile postchirurgicale asupra fertilității sunt minime. Beneficiile pacientului în urma intervenției laparoscopice sunt net superioare față de chirurgia clasică prin: durerea postoperatorie scăzută, minimizarea riscurilor de hemoragie după intervenția chirurgicală, lipsa traumei produse asupra peretelui abdominal, rata scăzută de complicații, recuperarea postoperatorie rapidă, timp de spitalizare redus, reintegrarea rapidă în activitatea socială.