http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/31310 2026-04-12T06:55:07Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/31400 Când lumea se dublează: provocări și soluții în diplopia copilului Magdei, Corina; Scorpan, Marina; Știrbu, Alexandra; Gonța, Mihaela Introducere. Diplopia la copil reprezintă un simptom oftalmologic cu impact vizual și funcțional major, care necesită o abordare rapidă și corectă. Prezența vederii duble la vârsta pediatrică ridică suspiciuni asupra unor afecțiuni variate, de la strabism și tulburări oculomotorii până la patologii neurologice severe. Diferențierea dintre diplopia monoculară și binoculară constituie primul pas esențial pentru orientarea diagnosticului. Totuși, în practică, acest simptom nu este întodeauna ușor de diagnosticat și, mai ales, de gestionat. Obiective. Prezentarea unui caz particular de diplopie manifestată spontan la copil de 11 ani, caracterizat prin multipple semne de întrebare și dificultăți de management clinic. Material și metodă. Studiu de caz clinic, cu evaluare oftalmologică completă, teste de motilitate oculară și, acolo unde a fost necesar, explorări imagistice și consulturi interdisciplinare. Rezultate. În cazul prezentat, stabilirea diagnosticului a necesitat mai multe investigatii și evaluări succesive. Procesul a fost complex și a impus o abordare multidisciplinară. În final, prin testări clinice și paraclinice detaliate, s-a reușit soluționarea problemei și stabilirea conduitei terapeutice corespunzătoare. Monitorizarea ulterioară a confirmat importanța reevaluărilor periodice pentru obținerea unui prognostic vizual favorabil. Concluzii. Diplopia la copii este dificil de diagnosticat și de gestionat, mai ales în cazurile atipice, cu multiple semne de întrebare. O abordare sistemică și multidisciplinară rămâne esențială pentru stabilirea unei strategii terapeutice eficiente și pentru menținerea unei dezvoltări vizuale adecvate. 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/31398 Corp străin retroorbital - prezentare de caz Chiaburu, Andrei; Porosencov, Egor Introducere: Corpul străin intra/retroorbital reprezintă o urgență oftalmologică rară, dar potențial severă, ce necesită diagnostic prompt și abordare interdisciplinară. Localizarea și compoziția corpului străin determină conduita terapeutică, iar managementul corect vizează prevenirea complicațiilor infecțioase și conservarea funcției vizuale printr-o intervenție chirurgicală atent planificată. Scopul: Ilustrarea a unui caz clinic de traumatism cu corp strain retroorbital, abordat în colaborare de către chirurgii oro-maxilo-faciali și oftalmologi. Caz clinic: Pacient copil de 7 ani cu traumatism în circumastanțe neucnoscute (din spusele copilului lovit accidental cu cotul de alt copil) spitalizat în mod urgent în secția oftalmologie. Obiectiv s-a depistat plaga conjunctivala, s-a efectuat revizia sclerei, sclera intactă, corp strain nu s-a depistat. Tratament conservativ cu antibioterapie, cu remisia tuturor simptomelor si acuzelor, La o luna dupa externare pacientul spitalizat in mod repetat cu abces a pleoapei inferioare, la drenarea abcesului s-au depistat fragmente mici de lemn. S-a efectuat RMN si CT a obitelor cu depistarea de corp strain(lemn) tubular cea mai mare parte deplasat retroorbital si o portiune minima retrobulbar in orbita. De comun cu chirurg OMF s-a efectuat orbitotomie cu extragerea corpului strain retroorbital prin abord in fornixul conjunctival inferior lateral. Discutii: Corpurile străine intra/retroorbitale pot determina complicații severe, în funcție de dimensiune, compoziție și localizare. Diagnosticul imagistic, în special prin tomografie computerizată, este esențial pentru evaluarea leziunii. Conduita terapeutică se individualizează, urmărind îndepărtarea completă a corpului străin și prevenirea infecțiilor. Abordarea multidisciplinară asigură rezultate vizuale favorabile și reduce riscul sechelelor posttraumatice. Concluzie: Acest caz elucidează importanța cooperării interdisciplinare cît și accesul simplu și rapid la investigatii imagistice de performanța(CT/RMN) pentru rezovarea a unor cazuri clinice complexe. 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/31397 Sarcom orbitar Adescenco, Natalia; Slănină, Cristina; Magla, Tatiana; Sanduța, Carolina; Cepoida, Elena Obiectiv: Analiza cazurilor proprii și discuții din literatură asupra temei studiate. Material și metode: Studiu prospectiv transversal anii 2000 – 2025. Pacienții au fost examinați prin metode imagistice convenționale și sofisticate, cu confirmare operatorie și histologică. Medline a indentificat 48 de rezumate asupra temei. Rezultate: Au fost analizate fișele de observații la 58 de bolnavi: 24 bărbați și 34 femei cu vârsta între 21- 68 ani. Formele histologice au inclus: osteosarcom – 7 cazuri, angiosarcom – 4 cazuri, fibro-,condro- și miosarcom – 14 cazuri. Cel mai des a fost depistat limfosarcom – 30 cazuri. Manifesările clinice de sarcom orbitar includ: exoftalmie non-reductibilă cu evoluție rapidă (~1 lună), asociate cu cefalee, diminuare considerabila a acuității vizuale, diplopie. Metastazele distanțiate sunt rare (10 persoane – 2 cazuri de metsataze pulmonare și hepatice + 8 – cu afectarea ganglionilor limfatici regionali). Radiologia convențională este utile pentru evaluarea sarcomelor invazive asociate cu distrucții osoase și deformația orbitei, cu efect clar de masă. Tomodensitometria computerizată este esențială în determinarea caracteristicilor invazive tumorale și calcifierilor secundare unei necroze centrale de tumoare. Angio-CT util pentru studierea irigației tumorale. RMN este superior in evaluarea afectărilor țesuturilor moi. Concluzie: Aspectul radiologic de sarcom orbitar ese dovedit cert prin lărgirea și deformarea orbitei afectată, cu distrucția structurilor osoase juxtapuse. Examenul imagistic este util în unele cazuri și pentru stabilirea tipului de tumoare. Examenul histologic este cel mai superior. 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/31396 Orbitopatia inflamatorie nespecifică - prezentare de caz clinic Tcaci, Victoria; Frecăuțanu, Valeria; Cociu, Maria; Comandari, Valeria; Galatonov, Tatiana; Chișca, Veronica Actualitatea temei: Orbitopatia inflamatorie nespecifică (OIN), cunoscută și ca inflamație orbitală idiopatică sau pseudotumor inflamator orbital, este o afecțiune benignă, neinfecțioasă. Scop: Prezentarea unui caz clinic de orbitopatie inflamatorie nespecifică (OIN) și sublinierea importanței diagnosticului diferențial și a managementului adecvat în cadrul afecțiunilor inflamatorii orbitare. Materiale și metode: Pacientă în vârstă de 63 de ani, evaluată multidisciplinar pentru dureri oculare la ochiul stâng, edem și hiperemie palpebrală asociate cu exoftalmie unilaterală. Investigațiile au inclus examen clinic, explorări de laborator (teste endocrine și autoimune) și imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). Rezultate: Examenul RMN a evidențiat îngroșarea mușchilor extraoculari și a țesuturilor orbitare, fără dovezi de etiologie tumorală sau vasculară. Investigațiile paraclinice au fost negative pentru patologie endocrină și autoimună. Diagnosticul de orbitopatie nespecifică a fost stabilit prin excludere. Pacienta a urmat corticoterapie sistemică, cu evoluție favorabilă și reducerea simptomatologiei. Concluzii: Orbitopatia inflamatorie nespecifică reprezintă o patologie rară, benignă, dar cu impact funcțional important. Diagnosticul diferențial precoce și instituirea promptă a corticoterapiei sunt esențiale pentru obținerea unui prognostic favorabil. Cazul prezent demonstrează valoarea colaborării interdisciplinare și a evaluării imagistice în stabilirea diagnosticului corect și în managementul personalizat al inflamațiilor orbitare. 2025-01-01T00:00:00Z