http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33202 2026-04-28T11:42:59Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33217 Influența masticației unilaterale asupra inflamației gingivale la nivelul hemiarcadei neutilizate Batal, Luiza; Uncuța, Diana; Ivasiuc, Irina Introducere: Masticația unilaterală reprezintă o adaptare funcțională frecvent întâlnită în practica stomatologică, determinată de prezența unor factori locali patologici sau iatrogeni care limitează utilizarea unei hemiarcade. Utilizarea predominantă a unei singure părți a arcadei dentare poate influența echilibrul funcțional al aparatului dento-maxilar și poate favoriza apariția modificărilor parodontale. Hemiarcada neutilizată este predispusă la acumularea plăcii bacteriene, ca urmare a reducerii autocurăţării fiziologice realizate prin actul masticator, ceea ce poate conduce la dezvoltarea inflamației gingivale. Scopul lucrării: Evaluarea corelației dintre masticația unilaterală și apariția inflamației gingivale la nivelul hemiarcadei neutilizate, precum și analiza evoluției stării gingivale după îndepărtarea factorului etiologic și instituirea măsurilor terapeutice corespunzătoare. Material și metode: Studiul prezintă patru cazuri clinice de pacienți care au dezvoltat masticație unilaterală din cauze etiologice diferite: periodontita dintelui 17, prezența unui molar de minte inclus, absența dinților pe o hemiarcadă și existența unor coroane protetice defectuoase. Evaluarea clinică inițială a inclus examinarea parodontală, aprecierea indicilor de placă bacteriană și evaluarea gradului de inflamație gingivală. În toate cazurile s-a realizat igienizarea profesională a cavității orale, urmată de eliminarea factorului etiologic responsabil de masticația unilaterală. Pacienții au fost monitorizați clinic pe parcursul perioadei de evaluare pentru aprecierea evoluției statusului gingival. Rezultate: Examinarea inițială a evidențiat prezența unui grad crescut de inflamație gingivală la nivelul hemiarcadei neutilizate, caracterizată prin eritem, edem gingival și sângerare la sondare, asociate cu acumulări semnificative de placă bacteriană. După realizarea igienizării profesionale și îndepărtarea factorilor etiologici (tratamentul afecțiunii parodontale, extracția molarului inclus, reabilitarea protetică sau restabilirea funcției masticatorii), s-a observat o reducere progresivă a semnelor clinice de inflamație gingivală. Evaluările ulterioare au demonstrat diminuarea indicilor de placă și a sângerării gingivale, concomitent cu restabilirea echilibrului funcțional al masticației. Evoluția favorabilă a fost observată în toate cazurile, confirmând rolul important al stimulării mecanice fiziologice în menținerea sănătății gingivale. Concluzii: Masticația unilaterală constituie un factor favorizant pentru apariția inflamației gingivale la nivelul hemiarcadei neutilizate. Igienizarea profesională, eliminarea factorilor etiologici și restabilirea funcției masticatorii bilaterale contribuie semnificativ la ameliorarea statusului parodontal și la prevenirea recurenței proceselor inflamatorii.; Background. Unilateral mastication represents a functional adaptation frequently encountered in dental practice, determined by the presence of local pathological or iatrogenic factors that limit the use of one hemiarch. The predominant use of one side of the dental arch can affect the functional balance of the dentomaxillary system and promote periodontal changes. The unused hemiarch is predisposed to bacterial plaque accumulation as a result of reduced physiological self-cleaning during mastication, which can lead to gingival inflammation. Objective of the study: To evaluate the correlation between unilateral mastication and the development of gingival inflammation in the unused hemiarch, as well as to analyze the evolution of gingival status following the removal of etiological factors and implementation of appropriate therapeutic measures. Material and methods. The study presents four clinical cases of patients who developed unilateral mastication due to different etiologies: periodontitis of tooth 17, an impacted third molar, absence of teeth in one hemiarch, and the presence of defective prosthetic crowns. The initial clinical evaluation included periodontal assessment, measurement of plaque indices, and evaluation of gingival inflammation. In all cases, professional oral hygiene was performed, followed by elimination of the etiological factor responsible for unilateral mastication. Patients were monitored over time to assess the evolution of gingival status. Results. Initial examination revealed an increased degree of gingival inflammation at the level of the unused hemiarch, characterized by erythema, gingival edema, and bleeding on probing, associated with significant dental plaque accumulation. After professional cleaning and elimination of etiological factors (treatment of periodontal disease, extraction of the impacted molar, prosthetic rehabilitation, or restoration of masticatory function), a progressive reduction in the clinical signs of gingival inflammation was observed. Subsequent evaluations showed decreased plaque indices and gingival bleeding, along with restoration of functional masticatory balance. Favorable outcomes were observed in all cases, highlighting the key role of physiological mechanical stimulation in maintaining gingival health. Conclusions. Unilateral mastication represents a predisposing factor for the development of gingival inflammation at the level of the unused hemiarch. Professional hygiene, removal of etiological factors, and restoration of bilateral masticatory function significantly improve periodontal status and prevent recurrence of inflammatory processes. 2026-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33216 Particularitățile de epidemiologie a periostitelor odontogene la copii în perioada preșcolară Alexei, Doina-Alexandra; Stepco, Elena; Porosencov, Egor Introducere: Abcesul subperiostal de origine odontogenă reprezintă una dintre cele mai frecvente infecții ale regiunii oro-maxilo-faciale la copii, întâlnit cu precădere la vârsta preșcolară și asociat cu prevalența ridicată a cariei dentare. Particularitățile anatomice și funcționale ale copilului favorizează evoluția rapidă și extinderea proceselor inflamatorii. Scopul lucrării: Analiza aspectelor epidemiologice ale abcesului subperiostal la copiii preșcolari. Material și metode: Studiul a fost realizat în cadrul Spitalului Clinic Municipal de Copii „Emilian Coțaga”, pe un lot de 236 de pacienți pediatrici. Cercetarea a avut caracter retrospectiv și descriptiv, fiind bazată pe analiza fișelor medicale ale copiilor de vârstă preșcolară internați pentru tratament. Datele colectate au fost sistematizate și prelucrate statistic utilizând programul Microsoft Excel, iar semnificația diferențelor dintre variabile a fost evaluată prin testul t-Student. Rezultate: Examinarea lotului de 236 de copii a evidențiat o distribuție relativ echilibrată în funcție de sex, cu o ușoară predominanță a sexului feminin (52,54%) față de cel masculin (47,46%), fără diferențe semnificative statistic (p > 0,05). Distribuția cazurilor în funcție de vârstă a fost relativ uniformă în intervalul analizat (4–7 ani). Majoritatea pacienților au provenit din mediul urban (59,75%), comparativ cu mediul rural (40,25%). Forma acută purulentă a fost net predominantă, fiind diagnosticată în 91,53% dintre cazuri, în timp ce forma acută seroasă a reprezentat 8,47%, diferența fiind semnificativă statistic (p < 0,05). Concluzii: Datele obținute evidențiază rolul major al infecțiilor dentare în apariția abceselor subperiostale la vârsta preșcolară. Predominanța formei acute purulente subliniază necesitatea diagnosticului precoce și a tratamentului stomatologic oportun pentru prevenirea complicațiilor.; Background. Subperiosteal abscess represents one of the most frequent infections of the oro-maxillofacial region in children, occurring predominantly in the preschool age group and being closely associated with the high prevalence of dental caries. The anatomical and functional particularities of the child favor the rapid progression and spread of inflammatory processes. Objective of the study: To analyze the epidemiological aspects of subperiosteal abscess in preschool children. Material and methods: The study was conducted at the „Emilian Coțaga” Municipal Clinical Children’s Hospital on a group of 236 pediatric patients. The research had a retrospective and descriptive design and was based on the analysis of medical records of preschool children. The collected data were systematized and statistically processed using Microsoft Excel, and the significance of differences between variables was assessed using the Student’s t-test. Results: The examination of the group revealed a relatively balanced distribution by sex, with a slight predominance of females (52.54%) compared to males (47.46%). The distribution of cases by age was relatively uniform within the analyzed interval (4–7 years). Most patients originated from urban areas (59.75%), compared to rural areas (40.25%). The acute purulent form was clearly predominant, being diagnosed in 91.53% of cases, while the acute serous form accounted for 8.47%, the difference being statistically significant (p < 0.05). Conclusions: The obtained data highlight the major role of dental infections in the development of subperiosteal abscesses in preschool children. The predominance of the acute purulent form emphasizes the importance of early diagnosis and timely dental treatment to prevent complications. 2026-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33215 Restaurarea suprafețelor proximale ale dinților posteriori prin tehnica injection-molding: studiu clinic Ababii, Victoria; Marcu, Diana Introducere. Restaurarea suprafețelor proximale ale dinților posteriori reprezintă o provocare în stomatologia adezivă, deoarece refacerea corectă a morfologiei proximale și a contactului interdentar este esențială pentru menținerea funcționalității sistemului stomatognat și prevenirea complicațiilor precum cariile dentare, afecțiunile parodontale și tulburările ocluzale. În acest context, dezvoltarea materialelor compozite moderne și a tehnicilor restaurative, precum tehnica injection-molding cu compozite bulk-fill, oferă o abordare eficientă pentru simplificarea protocolului operator și optimizarea restaurărilor proximale. Scopul lucrării. Evaluarea clinică a restaurărilor dentare proximale la dinții posteriori realizate prin tehnica injection-molding conform criteriilor funcționale, estetice și biologice. Material și metode. Studiul a inclus 15 pacienți cu cavități carioase localizate pe suprafețele proximale ale dinților posteriori, selectați pe baza unor criterii clinice și paraclinice bine definite. Diagnosticul și planul de tratament au fost stabilite prin anamneză, examen clinic și radioviziografie bite-wing, fiind evaluate totodată indicele gingival, indicele de igienă orală Green-Vermillion și indicele DMFT (CAO). Restaurarea cavităților proximale a fost realizată prin tehnica injection-molding utilizând compozite bulk-fill, iar rezultatele au fost evaluate clinic și radiologic după 3 luni conform criteriilor funcționale, estetice și biologice stabilite de Federația Dentară Internațională (FDI). Rezultate și discuții. Indicele de igienă orală a înregistrat o scădere a valorii medii de la 1,54 ± 0,98 inițial la 0,78 ± 0,43 la 3 luni post-tratament, iar statusul gingival s-a îmbunătățit semnificativ, majoritatea pacienților prezentând gingie sănătoasă la reevaluare. Analiza restaurărilor conform criteriilor funcționale, estetice și biologice FDI a evidențiat rezultate clinice foarte bune, cu integritate și adaptare marginală armonioasă, absența cariei recidivante și contact interdentar etanș. Sensibilitatea postoperatorie a fost absentă în 93,3% din cazuri, iar stabilitatea estetică a restaurărilor a fost menținută. Concluzii. Evaluarea pe termen scurt a restaurărilor proximale la dinții posteriori realizate prin tehnica injection-molding susțin eficiența tehnicii, cu îmbunătățirea parametrilor gingivali, menținerea etanșeității contactului interdentar și o rată ridicată de succes clinic.; Background. Restoration of the proximal surfaces of posterior teeth represents a challenge in adhesive dentistry, as the correct reconstruction of proximal morphology and interdental contact is essential for maintaining the functionality of the stomatognathic system and for preventing complications such as dental caries, periodontal diseases, and occlusal disorders. In this context, the development of modern composite materials and restorative techniques, such as the injection-molding technique with bulk-fill composites, provides an efficient approach for simplifying the clinical protocol and optimizing proximal restorations. Objective of the study: To clinically evaluate proximal restorations of posterior teeth performed using the injection-molding technique according to functional, aesthetic, and biological criteria. Material and methods. The study included 15 patients with carious cavities located on the proximal surfaces of posterior teeth, selected based on well-defined clinical and paraclinical criteria. Diagnosis and treatment planning were established through medical history, clinical examination, and bite-wing radiovisiography. The gingival index, the Green-Vermillion oral hygiene index, the and DMFT (Decayed, Missing, Filled Teeth) index were also assessed. Proximal cavities were restored using the injection-molding technique with bulkfill composite materials, and the outcomes were clinically and radiologically evaluated after 3 months according to the functional, aesthetic, and biological criteria established by the International Dental Federation (FDI). Results and discussions. The oral hygiene index showed a decrease in the mean value from 1.54 ± 0.98 initially to 0.78 ± 0.43 at 3 months post-treatment, while gingival status improved significantly, with the majority of patients presenting healthy gingiva at reevaluation. The analysis of restorations according to FDI functional, aesthetic, and biological criteria revealed very good clinical outcomes, with adequate restoration integrity and marginal adaptation, absence of recurrent caries, and appropriate interdental contact. Postoperative sensitivity was absent in 93,3% of cases, and the aesthetic stability of the restorations was maintained. Conclusions. Short-term evaluation of proximal restorations in posterior teeth performed using the injectionmolding technique supports the effectiveness of this approach, demonstrating improvement of gingival parameters, maintenance of interdental contact tightness, and a high rate of clinical success. 2026-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33207 Performanța și proprietățile materialelor bioactive în tratamentele endodontice Ababii, Lucia; Marcu, Diana Introducere: Evoluția materialelor endodontice a contribuit semnificativ la dezvoltarea endodonției moderne. Succesul tratamentului depinde în mare măsură de proprietățile biologice și fizico-chimice ale materialelor aplicate. În acest context, materialele bioactive au devenit tot mai frecvent utilizate în practica endodontică, datorită biocompatibilității și capacității lor de a interacționa cu țesuturile dentare. Scopul lucrării: Evaluarea proprietăților materialelor bioactive utilizate în endodonție, prin analiza datelor din literatura de specialitate, în vederea evidențierii rolului acestora în tratamentul endodontic. Materiale și metode: Studiul dat a fost realizat prin analiza și sinteza literaturii de specialitate PubMed, Google Scholar și Biblioteca Națională a Republicii Moldova. Au fost analizate proprietățile materialelor bioactive utilizate în endodonție, precum MTA, Biodentine și BioRoot RCS, urmărindu-se proprietăți precum biocompatibilitatea, bioactivitatea, timpul de priză și efectul antimicrobian. Rezultate: Sinteza literaturii de specialitate evidențiază proprietățile materialelor bioactive utilizate în endodonție, caracterizate prin biocompatibilitate ridicată, demonstrată prin testul MTT, cu o viabilitate celulară de aproximativ 91,2% pentru BioRoot RCS și 87,5% pentru MTA și Biodentine. Literatura raportează bioactivitatea asociată eliberării ionilor de calciu și capacitatea de a susține procesele de mineralizare. În ceea ce privește timpul de priză, Biodentine prezintă valori mai reduse (12 min),comparativ cu MTA (2–3 ore). Rezultatele analizei indică eficacitate antimicrobiană de peste 90% pentru materialele evaluate. Concluzii: Materialele bioactive reprezintă o componentă importantă în endodonția modernă, datorită proprietăților lor biologice și fizico-chimice. Caracteristicile acestor materiale, precum interacțiunea cu țesuturile dentare și comportamentul lor biologic, contribuie la îmbunătățirea performanței tratamentelor endodontice. Diferențele existente între materiale sunt determinate de compoziția și proprietățile specifice, aspecte care pot influența alegerea lor în practica clinică.; Background: The evolution of endodontic materials has significantly contributed to the development of modern endodontics. The success of endodontic treatment largely depends on the biological and physicochemical properties of the materials used. In this context, bioactive materials have become increasingly used in endodontic practice due to their biocompatibility and their ability to interact with dental tissues. Objective of the study: To evaluate the properties of bioactive materials used in endodontics by analyzing data reported in the scientific literature in order to demonstrate their role in endodontic treatment. Material and Methods: The study was conducted through the analysis and synthesis of scientific literature from PubMed, Google Scholar and the National Library of the Republic of Moldova. The properties of bioactive materials used in endodontics, such as MTA, Biodentine and BioRoot RCS were analyzed, focusing on characteristics such as biocompatibility, bioactivity, setting time, and antimicrobial effect Results: The synthesis of the scientific literature indicates that bioactive materials used in endodontics present high biocompatibility, demonstrated by the MTT test, with a cell viability of approximately 91.2% for BioRoot RCS and 87.5% for MTA and Biodentine. The literature also reports bioactivity associated with the release of calcium ions and the ability to support mineralization processes. Regarding setting time, Biodentine shows a shorter setting time (12 min) compared with MTA (2–3 hours). The analysis indicates an antimicrobial efficacy of over 90% for these materials. Conclusions: Bioactive materials are an important component of modern endodontics due to their biological and physicochemical properties. The characteristics of these materials, such as their interaction with dental tissues and their biological response, contribute to improving the performance of endodontic treatments. The differences between materials are determined by their composition and specific properties, aspects that may influence their selection in clinical practice. 2026-01-01T00:00:00Z