http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/1124 Sat, 08 Aug 2026 21:07:22 GMT 2026-08-08T21:07:22Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33519 Plantele cu potențial alergen crescut – cauze frecvente ale polinozelor Manole, Mariana; Scutari, Corina INTRODUCERE. Polinoza a fost definită ca o afecțiune alergică frecventă, provocată de expunerea la polenul unor specii vegetale, fiind caracterizată prin inflamații acute ale mucoaselor, în special la nivelul căilor respiratorii și ocular. În literatura științifică, a fost semnalată o creștere semnificativă a prevalenței acestor afecțiuni, corelată cu nivelul crescut de polenizare al plantelor alergenice. SCOPUL STUDIULUI. A fost urmărită evaluarea plantelor cu potențial alergen crescut, identificate ca factori cauzali frecvenți ai polinozelor, prin intermediul unei analize sistematice a literaturii de specialitate. MATERIAL ȘI METODE. A fost efectuată o cercetare bibliografică extinsă, utilizând baze de date relevante precum PubMed, Google Scholar și ScienceDirect. Au fost selectate articole publicate în ultimii 10 ani, în care s-au analizat date epidemiologice și distribuția geografică a speciilor vegetale implicate în declanșarea polinozelor. REZULTATE. S-a constatat că polinozele au fost diagnosticate la un procent cuprins între 5% și 30% din populație, cu o prevalență de aproximativ 10% la copii și de până la 30% la adulții tineri. A fost evidențiat faptul că polenul atmosferic, prin structurile sale (exina, ribozomi, mitocondrii), a declanșat reacții alergice după contactul cu mucoasele persoanelor atopice. În Republica Moldova, în cadrul unui studiu realizat pe 30 de pacienți, s-a demonstrat că sensibilizarea cea mai frecventă a fost determinată de polenul de Ambrosia sp. (52,88%), urmat de graminee (46,07%), Artemisia absinthium (23,04%) și Betula pendula (15,7%). Ambrozia, în special Ambrosia artemisiifolia L., a fost identificată drept una dintre cele mai invazive și alergenice plante din Europa. A fost demonstrat că polenul său a fost transportat pe distanțe de până la 30 km, iar viabilitatea sa a fost estimată la 85% chiar și după 20 de ani de îngropare. În perioada înfloririi (sfârșitul lunii iulie – mijlocul lunii septembrie), a fost înregistrată o creștere semnificativă a cazurilor de polinoze. S-a estimat că aproximativ 20% dintre pacienți au dezvoltat astm bronșic ca urmare a expunerii la acești alergeni. Studierea polinozelor a fost realizată pentru a evidenția impactul exercitat de alergenii polenici asupra sănătății populației și a fost folosită ca bază pentru elaborarea unor strategii eficiente de prevenție și tratament. CONCLUZII. A fost observată o creștere alarmantă a prevalenței polinozelor, în special în asociere cu polenul de ambrozie, graminee, pelin și mesteacăn. S-a demonstrat că poluarea atmosferică, predispoziția genetică și expunerea prelungită la alergeni au contribuit la sensibilizarea populației. A fost subliniată necesitatea intensificării măsurilor de monitorizare, prevenție, diagnostic precoce și informare a populației privind riscurile expunerii la polenurile cu potențial alergen ridicat. Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33519 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33518 Evaluarea metodelor de analiză a orotatului de potasiu, care se aplică în tratamentul cu glicozide cardiace Zgherea, Elena; Mazur, Ecaterina; Uncu, Livia; Valica, Vladimir INTRODUCERE. Glicozidele cardiace reprezintă un grup de substanțe naturale sau semisintetice cu acțiune specifică asupra miocardului, utilizate în tratamentul insuficienței cardiace și al anumitor tulburări de ritm. Până în prezent, aceste preparate se obțin din plante precum Digitalis purpurea, Digitalis lanata și Strophanthus kombe sau gratus Pentru a îmbunătăți tolerabilitatea glicozidelor cardiace se indică orotatul de potasiu (OP) sub forma de suplimente alimentare și medicamente. De aceea asigurarea calității preparatelor ce conțin OP, este necesară aplicarea unor metode analitice validate. SCOPUL STUDIULUI. Scopul acestui studiu este analiza analitică a orotatului de potasiu care se aplică pe larg ca adjuvant în tratamentul cu glicozide cardiace utilizând metode chimice, fizice, fizico-chimice. MATERIAL ȘI METODE. Pentru realizarea acestei lucrări a fost efectuat un studiu bibliografic aprofundat precum: Farmacopeea Europeană ediția a X-a, 28 de articole științifice și folosind bazele de date internaționale: PubMed, ScienceDirect, Google Scholar, SpringerLink și Cochrane Library. REZULTATE. Metodele chimice și fizico-chimice sunt utilizate pe scara largă pentru analiza OP. Dintre metodele chimice se aplică metoda de neutralizare în mediu anhidru cu solvenți protogeni (titrant HClO4 0,1M ; solvent acid acetic glacial, indicator cristalin violet). Comparativ cu metodele chimice, metodele fizico-chimice asigură atât analiza cantitativă, cât și cea calitativă, dintre care cel mai frecvent se folosesc: spectrofotometria UV-Vis (soluția de OP în 0,1M NaOH prezenta un maxim de absorbție la λmax ≈286 nm); HPLC (fază mobilă compusă din soluția tampon amoniacala- acetonitril, detecție UV la 280 nm, timp de retenție 1,25 min). CONCLUZII. În tratamentul cu glicozide cardiace, determinarea precisă al conținutului de OP este esențială pentru prevenirea dezechilibrelor electrolitice, în special a hipokaliemiei, care poate amplifica toxicitatea glicozidelor cardiace, ceea ce duce la complicații cardiovasculare severe. Astfel, aplicarea unei metode analitice exacte pentru OP are un rol crucial în susținerea siguranței terapeutice a pacienților care primesc glicozide cardiace. Metodele analitice utilizate în acest scop, precum spectrofotometria UV-VIS, HPLC și neutralizare, prezintă caracteristici diferite în ceea ce privește sensibilitatea, specificitatea și aplicabilitatea practică. Susținut financiar de Proiectul: Proiectul institutional „Dezvoltarea produselor farmaceutice noi din materie primă locală” (080301). Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33518 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33517 Alternative vegetale ale sulfatului de condroitină pentru sănătatea articulațiilor Tomșa, Paola-Daniela; Mazur, Ecaterina; Bulgac, Pavel; Ignat, Magdalena-Mădălina; Uncu, Livia INTRODUCERE. Sulfatul de condroitină este un glicozaminoglican esențial pentru integritatea cartilajului articular, cu efecte antiinflamatoare și regenerative. Totuși, sursele tradiționale sunt de origine animală, ceea ce ridică probleme etice și de siguranță. Astfel, există un interes crescut pentru alternative vegetale care să ofere efecte similare în menținerea sănătății articulațiilor. SCOPUL STUDIULUI. Identificarea și analiza compușilor vegetali cu activitate similară sulfatului de condroitină, evaluarea mecanismelor lor de acțiune și potențialului terapeutic pentru sănătatea articulațiilor. MATERIAL ȘI METODE. A fost realizată o revizuire sistematică a literaturii din perioada 20102024, prin baze de date PubMed, Scopus și Web of Science. Au fost selectate 45 de articole peerreviewed, cu studii in vitro, in vivo și clinice, care investighează compuși naturali cu potențial condroprotector derivat din plante. Criteriile de selecție au inclus relevanța pentru sănătatea articulațiilor, dovezi privind mecanisme biochimice și date privind eficacitatea clinică. REZULTATE. Extractele de Boswellia serrata au demonstrat reducerea inflamației articulare prin inhibarea enzimelor ciclooxigenazei și lipoxigenazei, scăzând markerii inflamatori cu peste 30% în studii clinice. Curcumina, un polifenol din Curcuma longa, a prezentat efecte antioxidante și antiinflamatoare, îmbunătățind funcția articulară cu până la 25% după 8 săptămâni de administrare, comparativ cu placebo. Glucozaminoglicanii vegetali, derivați din alge marine (ex. ulva și laminaria), au stimulat sinteza proteoglicanilor în culturi celulare de condrocite, crescând expresia genei aggrecan cu 40%. Extractele de Aloe vera și Uncaria tomentosa au evidențiat efecte imunomodulatoare și regeneratoare asupra cartilajului în modelele experimentale, reducând degradarea matricei cu 35%. De asemenea, suplimente pe bază de extracte de ceai verde și flavonoide au demonstrat protecție împotriva stresului oxidativ articular, scăzând radicalii liberi cu 45%. Aceste alternative prezintă avantajul lipsei efectelor adverse majore, fiind compatibile cu dietele vegetariene și vegane. CONCLUZII. Alternativele vegetale la sulfatul de condroitină oferă un potențial semnificativ pentru susținerea sănătății articulațiilor, prin mecanisme antiinflamatoare, antioxidante și stimularea sintezei matricei cartilaginoase. Cu toate acestea, variabilitatea compoziției extractelor și necesitatea unor studii clinice pe termen lung rămân provocări majore. Integrarea acestor fitocompuși în terapiile complementare poate reduce dependența de sursele animale, oferind opțiuni sigure și sustenabile. Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33517 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33516 Mecanisme biochimice de acumulare a polifenolilor în Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Tipa, Anastasia; Bozbei, Iulia; Calalb, Tatiana; Uncu, Livia INTRODUCERE. Aronia melanocarpa, cunoscută drept aronia neagră, este una dintre cele mai bogate surse vegetale de polifenoli, cu potențial antioxidant ridicat și aplicații în prevenția bolilor cronice. Nivelurile ridicate de compuși fenolici sunt rezultatul unor mecanisme biochimice complexe, influențate genetic și ecologic. SCOPUL STUDIULUI. Identificarea și sintetizarea mecanismelor biochimice implicate în acumularea polifenolilor în fructele de Aronia, cu evidențierea căilor metabolice și a factorilor care influențează conținutul polifenolic. MATERIALE ȘI METODE. Studiul se bazează pe o revizuire sistematică a literaturii din ultimele două decenii (2004–2024), realizată prin consultarea bazelor de date PubMed, Scopus și ScienceDirect. Au fost selectate 58 de articole relevante care analizează atât aspecte fiziologice, cât și moleculare ale biosintezei polifenolilor în Aronia. Criteriile de selecție au inclus: lucrări peerreviewed, acces la date experimentale, studii in vitro și in plantă. REZULTATE. Polifenolii dominanți în Aronia sunt antocianinele (55–70% din totalul fenolilor), urmate de flavonoli (15–20%) și acizi fenolici. Calea biosintetică a acidului shikimic și fenilpropanoidelor este una din cele mai importante în biosinteza polifenolilor. Enzimele-cheie, precum fenilalanin-amoniac liaza (PAL), chalcon synthaza (CHS) și flavanonă 3-hidroxilaza (F3H), prezintă expresie crescută în faza de maturare, corelată cu acumularea polifenolilor. Studii transcriptomice au arătat, că expresia genei PAL1 este de 3,5 ori mai mare în fructele mature comparativ cu cele verzi. Conținutul total de polifenoli ajunge la 12.800 mg GAE/kg (echivalenți ac. galic) în fructele uscate. Condițiile de mediu influențează semnificativ: stresul hidric moderat a crescut nivelul de antocianine cu până la 22%, iar expunerea la radiație UV a stimulat biosinteza flavonolilor (creștere cu 18%). Varietățile selecționate pentru conținut ridicat de antocianine (ex. „Nero”, „Galicjanka”) prezintă o activitate intensă a enzimelor din calea flavonoidică în perioada august–septembrie. CONCLUZII. Acumularea polifenolilor în Aronia melanocarpa este rezultatul activării coordonate a căilor biosintetice fenilpropanoide, reglate genetic și influențate de factori de mediu. Înțelegerea acestor mecanisme poate contribui la selecția varietăților cu valoare nutraceutică ridicată și la optimizarea condițiilor de cultură. Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/33516 2025-01-01T00:00:00Z