http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26587 Sat, 04 Apr 2026 00:59:24 GMT 2026-04-04T00:59:24Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30876 Aspectele farmacoterapeutice ale hipertensiunii cauzate de boala metabolică Scutari, Corina; Cavalji, Daria Întroducere. Conform datelor Centrului Științifico-practic Sănătate Publică şi Management Sanitar prevalența totală a hipertensiunii arteriale de origine mtabolică în Republica Moldova, în anul 2016, a constituit 986,7 la 10000 de locuitori. Prevalența generală a populației pentru hipertensiunea arterială a fost 732,0 la 10000 de locuitori. Pornind de la ideea că ateroscleroza este cauza cea mai frecventă a hipertensiunii arteriale (peste 85%) şi că la baza fiziopatologiei aterosclerozei se află procesul dislipidemic, pe de o parte, iar pe de altă parte urmărind obiceiurile alimentare cu excesele de grăsimi şi adesea consumul de alcool în exces, însoțite de fumat şi mişcare mai redusă, faptul că toate acestea se extind spre vârste tot mai tinere, am acordat interes sporit acestor constatări. Scopul lucrării. Studiul aspectelor contemporane ale particularităților etiologice, clinice şi modalităților și farmacoterapeutice ale hipertensiunii arteriale de origine metabolică. Material și metode. În studiu au fost incluşi 100 locuitori ai Republicii Moldova 74 bărbați şi 26 femei; 45 din mediul urban, 55 din mediul rural. Rezultate. Conform analizei factorilor predispozanți în apariția HTA, dislipidemia a fost cel mai frecvent factor de risc întâlnit (87,6%), mai frecventă la femei(91,6%) decât la bărbați(84,0%), dar fără a exista diferențe semnificative. Obezitatea a fost întâlnită la 66%, fumatul la 58,0%, iar hiperglicemia la 47,6%. În lotul nostru de studiu aproape 60% dintre pacienți au avut valori ale LDL-colesterolului cuprinse între 3-4 g/l. Aproape 42,0% dintre pacienți au avut valori ale trigliceridelor cuprinse între 1,7-1,9 mmol/l (trigliceridemia de graniță). S-a efectuat analiza procentuală a grupelor de medicamente utilizate la bolnavii luați în studiu şi s-a constatat, că inhibitori ai enimei de conversie au fost administrate la 69% bolnavi, preparatele βblocante la 58% pacienți, antidiabetice la 24,5% şi antiagregante plachetare – la 41 %. Tratamentul cu statine reduce riscul complicațiilor cardiovasculare aterosclerotice atât în prevenția primară cât şi în cea secundară. Dozele zilnice eficiente de statină sunt: simvastatină 40 mg, pravastatină 40 mg, şi atorvastatină 10 mg. Concluzie. • Conform spectrului lipidic identificat la pacienții cu hipertensiune de origine metabolică, am constatat, că colesterolul seric total > 5 mmol/l a fost identificat la 43 pacienți; LDL-colesterolul > 4 g/l a fost identificat la 64 pacienți. • Tratamentul de bază cuprinde inhibitori ai enzimei de conversie, βblocante, blocanți ai receptorului angiotensinei (sartani), antidiabetice, antiagregante plachetare și hipolipidemiante.; Introduction. According to the data of the Scientific and Practical Center of Public Health and Sanitary Management, the total prevalence of high blood pressure in metabolic origin in the Republic of Moldova in the year 2016 were 986.7 per 10000 inhabitants. The general population prevalence for hypertension was 732.0 per 10000 inhabitants. Starting from the idea that atherosclerosis is the most common cause of hypertension (over 85%) and that at the base of the pathophysiology of atherosclerosis is the dyslipidemic process, on the one hand, and on the other hand, following dietary habits with excess fat and often consumption excessive alcohol, accompanied by smoking and lesser movement, the fact that all of this is spreading to younger age, we have given extra interest to these findings. Obiective. The study of the contemporary aspects of the etiological, clinical and modalities of pharmacotherapy of hypertension of metabolic origin. Material and methods. In the study were included 100 inhabitants of the Republic of Moldova 74 men and 26 women ; 45 in urban areas, 55 in rural areas. Results. According to the analysis of predisposing factors of HTA, dyslipidemia was the most common risk factor (87.6%), more frequent in women (91.6%) than in males (84.0%), but there were no differences significant. Obesity was 66%, smoking at 58.0%, and hyperglycemia 47.6%. In our study group, nearly 60% of patients had LDL-cholesterol levels ranging from 3-4 g / l. Nearly 42.0% of patients had triglyceride levels ranging from 1.7-1.9 mmol / l (borderline triglyceridemia ). Percentage analysis of the drug groups used in the patients studied was performed and it was found that conversion enzyme inhibitors were administered to 69% of patients, βblocker preparations in 58% patients, anti diabetes to 24.5%, and platelet antiaggregants – to 41%. Statin therapy reduces the risk of atherosclerotic cardiovascular complications to both primary and secondary prevention. Daily doses of statin are: simvastatin 40 mg, pravastatin 40 mg, and atorvastatin 10 mg. Conclusion. • According to the identified lipid spectrum in patients with hypertension of metabolic origin, we found that totals serum cholesterol> 5 mmol / l was found in 43 patients; LDL-cholesterol> 4 g / l was identified in 64 patients. • Basic treatment includes conversion enzyme inhibitors, β-blockers, angiotensin receptor blockers (sartans ), anti diabetic agents, platelet antiaggregants and hypolipidemic agents. Mon, 01 Jan 2018 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30876 2018-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30874 Asistența farmaceutică în secția chirurgie Scutari, Corina; Berlinschi, Ludmila Introducere. Terapia actuală a durerii chirurgicale vizează întreaga perioadă perioperatorie: este începută anterior apariției stimulului nociceptiv, respectiv anterior inciziei chirurgicale, este amplificată intraoperator şi continuată în perioada postoperatorie. Scopul lucrării. Studiul metodelor de evaluare şi strategiilor contemporane ale tratamentului durerii în perioada pre- şi postoperatorie. Material și metode. Studiul clinic pe un lot de 102 adulți în Instituția medico-sanitară publică Centrul Național Științifico-practic de Medicină Urgență. Rezultate. Rezultate privind evaluarea durerii pre- şi post- operatorii: preoperator 95,6% din pacienți nu prezentau durere, iar postoperator doar 59,3%. Cei mai mulți pacienți au resimțit durerea ca moderată (31%) sau uşoară (7,1%), dar 1,8% durere moderat-severă, situația ameliorându-se la 6 şi 12 ore, iar după prima zi numai un sfert dintre subiecți mai percepea durerea, dar niciunul dintre ei nu a mai apreciat-o ca fiind moderat-severă sau severă. 53,5% din pacienți au necesitat suplimentarea medicației contra durerii postoperatorii, cei mai mulți, 19,6% din lot au necesitat Morfină şi 17,8% Ketoprofen. La pacienții cu analgezie epidurală suplimentarea s-a realizat cu Metamizol (30,1%), Ketoprofen (6%) sau Acid acetilsalicilic (2,4%), pe când la cei cu analgezie intravenoasă cu Morfină (29,5%), Metamizol(25,3%) şi Ketoprofen (6,6%).Suplimentarea cu opioide (Morfină) 16,4% s-a realizat la pacienții cu analgezie exclusiv intravenoasă, iar cu analgezice nonopioide (Ketoprofen, Acid acetilsalicilic sau Metamizol) mai ales la cei cu analgezie epidurală (27,6% din lot, dublu față de cei cu analgezie intravenoasă de 14,5%). Concluzii. 1. Durerea este percepută postoperator de către 6,2-39,8% dintre pacienți, în funcție de momentul la care s-a făcut evaluarea, cu cele mai mari ponderi, în primele 6 ore postoperator, în favoarea durerii moderate şi în favoarea analgeziei intravenoase (cu excepția momentului trezire şi 15 minute). 2. Analizând necesitatea administrării analgeziei suplimentare, am remarcat (confirmat statistic) că sexul masculin poate reprezenta un „factor de risc” care să necesite suplimentarea analgeziei (31% față de 23% la femei). De asemenea, pacienții cu vârsta sub 65 ani au necesitat un procent mai mare de analgezie suplimentară, comparativ cu cei cu vârsta peste 65 ani (29,2% față de 23,9%).; Introduction. The current surgical pain therapy covers the entire preoperative period: it is started before the occurrence of the nociceptive stimulus, respectively before the surgical incision and is amplified intraoperatively and continued in the postoperative period. Objective. Study of evaluation methods and contemporary strategies of pain treatment during pre- and postoperative period. Material and methods. Clinical study on a group of 102 adults in the National Medical Sanitary Institution National Scientific-Practical Center for Emergency Medicine. Results. Preoperative and postoperative pain assessment results: preoperative 95.6% of patients had no pain, and postoperatively only 59.3%. Most patients experienced pain as moderate (31%) or mild (7.1%), and 1.8% moderate-to-severe, improving the condition for 6 and 12 hours, and after the first day only a quarter of the subjects perceived the pain, but none of them even considered it moderate-severe or severe. 53.5% of patients required additional medication for postoperative pain, 19.6% of the batch required Morphine and 17.8% Ketoprofen. In patients with epidural analgesia supplementation was achieved with Metamizol (30.1%), Ketoprofen (6%) or Acetylsalicylic Acid (2.4%), whereas in those with Morphine Intravenous Analgesia (29.5%) with Metamizol (25.3%) and Ketoprofen (6.6%). 16.4% opioid supplementation (Morphine) was achieved in patients with pure intravenous analgesia and with non-opioid analgesics (Ketoprofen, Acetylsalicylic Acid or Metamizol) in those with epidural analgesia( 27.6% of the batch, with 14.5% intravenous analgesia). Mon, 01 Jan 2018 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30874 2018-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30872 Aspecte molecular-genetice și clinice ale diabetului de tip adult al tânărului (MODY) Bîrsan, Drăgălina; Stratulat, Silvia; Bîrsan, Ana Din cele 13 subcategorii de diabet de tip adult al tânărului, MODY 1, 2, 3 sunt cele mai frecvente, cât și cele mai probabile a fi receptive la tratamentul cu sulfonilureice. Astfel, este justificată centrarea diagnosticului pe diferențierea cu și dintre aceste 3 subtipuri de diabet monogenic. Deși diagnosticul genetic este etalon, este unul mult prea costisitor. O alternativă accesibilă este estimarea diagnosticului în baza combinației dintre criteriile clinice clasice și un set de parametri biochimici (glicemia, HbA1c, peptida C, trigliceride, HDL-Col), care asigură o fidelitate crescută în condiții de resurse financiare limitate sau în cazurile când diagnosticul genetic este imposibil.; Of the 13 subtypes of maturity onset diabetes of the young (MODY), MODY 1, 2, 3 are the most frequent and the most likely to benefit from a treatment with sulfonylureas. Thus, targeting the diagnosis towards differentiating with and between these 3 subtypes of monogenic diabetes is most reasonable. Although a genetic diagnosis is most accurate it is often very costly. An affordable alternative is the estimation of the diagnosis based on a combination between the classical clinical criteria and a set of biochemical parameters (glucose, HbA1c, C peptide, triglycerides, HDL-C), which ensures a high fidelity when limited resources are available or a genetic diagnosis is impossible. Mon, 01 Jan 2018 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30872 2018-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30870 Interrelația dintre obezitate și cancerul de colon Nicorici, Elena; Stratulat, Silvia Datele noi apărute evidențiază obezitatea ca factor important de risc pentru dezvoltarea cancerului colorectal, al treilea cel mai frecvent cancer și a doua cauză principală de deces în rândul adulților din țările occidentale. Excesul de țesut adipos, în special cel abdominal, este corelat cu modificările concentrațiilor lipidelor circulante, cu producerea intensivă a speciilor reactive de oxigen, precum și cu afectarea profilului de secreție a adipokinelor. Obezitatea este legată de hipertrofia și hipoxia adipocitelor, agravând starea inflamatorie. Prin urmare, citokinele inflamatorii derivate din țesutul adipos, producția de factori angiogenici de adipocite sau infiltrarea macrofagelor M1 care au loc în obezitate, împreună cu rezistența la insulină asociată cu obezitatea, și cu disbioza prezentă pot duce la formarea unui micro-mediu favorabil pentru geneza cancerului de colon. Înțelegerea acestor mecanisme este importantă în scopul prevenției și elaborării noilor posibilități terapeutice.; Newly emerging data highlight obesity as an important risk factor for developing colorectal cancer, the third most common cancer and the second leading cause of death among adults in Western countries. The excess of adipose tissue, especially abdominal obesity, is related to changes in circulating lipid concentrations, reactive oxygen species levels as well as adipokine secretion profile. Obesity is linked to adipocyte hypertrophy and hypoxia, aggravating the inflammatory state. Therefore, the adipose tissuederived inflammatory cytokines, the production of angiogenic factors by adipocytes, or infiltrating M1 macrophages that take place in obesity together with the obesity-associated insulin resistance and dysbiosis may promote the stimulation of a microenvironment favorable for tumorigenesis of colorectal cancer. Understanding of these mechanisms will be important for the purpose of preventing and developing new therapeutic possibilities. Mon, 01 Jan 2018 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/30870 2018-01-01T00:00:00Z